Creasta Vulturilor (Uriașului)
Traseu clasic • 3B, 6b (5c, A0) • 3 LC
Imagini si topo




Sumar
Date traseu
Tip
Traseu clasic
Grad
3B, 6b (5c, A0)
Lungime / pasaje
3 LC
Numar lungimi
3
Durata parcurgere
2 ore
Altitudine plecare
1700 m
Orientare
S-E
Coordonate
45.431041972004195, 25.501037214653024 — Refugiul Costila
45.430349286406106, 25.50010917033387 — Baza Țancului Mic
45.429773296799404, 25.498220895187387 — Intrarea în traseu
Sezonalitate
Luni recomandate
Iunie, Iulie, August, Septembrie
Luni acceptabile
Mai, Octombrie
Luni de evitat
Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Noiembrie, Decembrie
Istoric si premiere
Premiera
Ionel Coman, Dorin Grigorescu, Constantin Conteș · 20.07.1946
Iarna
Valentin Garner, Werner Putz · 01.02.1957
Prima repetare
Niculae Baticu, Dan Popescu · 21.07.1946
Descriere
Varianta I. Primele două L.C. urmează linia de creastă, iar cele dintâi obstacole ale acestui itinerar încep din talvegul Vâlcelului Pietros. Prezentând câteva puncte dificile și cu roca foarte friabilă, această porțiune se escaladează cu ajutorul a 2-3 pitoane.
Varianta a II-a. Pentru a ajunge în punctul de pătrundere pe varianta a doua, situat la cca. 80 m în amonte de prima intrare, urmăm în sus firul Vâlcelului Pietros. Acesta se abate ușor la dreapta, luând aspectul unui canion.
După trecerea câtorva săritori, vâlcelul se transformă într-un horn vertical. Din acest loc distingem în stânga, pe fața ce scapă din Creasta Vulturilor, o fereastră prin care pătrundem cu ușurință, ieșind pe traseul primei variante.
LC1 După primii 10 m, de-a lungul unui pasaj cu roca foarte solidă, atingem linia de creastă, pe care o urmăm urcând o porțiune de o înclinație mijlocie, până la înălțimea unei prispe cu jnepeni, unde ne regrupăm.
LC2 De aici, părasind creasta - ascensiunea directă fiind extrem de dificilă - coborâm spre stânga, într-un scoc pietros, pe al cărui fir urcăm, vizând în stânga o platformă largă.
LC3 În continuare urmează cel mai dificil pasaj de pe parcurs. Printr-o trecere către dreapta peste câteva praguri stâncoase, ajungem la baza unor fisuri largi, pe desfășurarea cărora sunt fixate câteva pitoane tubulare. Porțiunile sunt surplombante. La capătul acestui pasaj, care nu depășește 25 m, întâlnim un mic prag ce ne permite o nouă regrupare.
De aici putem coborî în rapel sau putem continua pe creastă, dificultățile scăzând. Următoarele două L.C. impun o escaladă atentă, peste o succesiune de țancuri și pereti fisurati, întrerupți de mici surplombe, pe care le trecem direct. Ieșim astfel în Creasta Văiii Albe în dreptul intrării în Brâna Aeriană.
Surse
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W. Kargel, 2000
Poză: Rupi
Comentarii si parcurgeri
Parcurgere · Andrei Mocanu · 23 iun. 2024
Traseu frumos, friabil si nu parcurs prea des, merita curatare si reparare.
Parcurgere · Constantinescu Anita · 03 feb. 2019
Parcurgere · Rupi · 16 iun. 2013
Parcurgere · Eugen Popescu · 01 aug. 1980
Parcurgere · Wilhelm Martini · 24 aug. 1979