Intrarea pe traseul Crestei Vulturilor prezintă două variante: prima, care ne dă posibilitatea să efectuăm parcursul complet al crestei; a doua, situată în amonte de primul traseu, pe Vâlcelul Pietros, evită primele două lungimi de coardă din traseul inițial.

Varianta I. Primele două L.C. urmează linia de creastă, iar cele dintâi obstacole ale acestui itinerar încep din talvegul Vâlcelului Pietros. Prezentând câteva puncte dificile și cu roca foarte friabilă, această porțiune se escaladează cu ajutorul a 2-3 pitoane.
Varianta a II-a. Pentru a ajunge în punctul de pătrundere pe varianta a doua, situat la cca. 80 m în amonte de prima intrare, urmăm în sus firul Vâlcelului Pietros. Acesta se abate ușor la dreapta, luând aspectul unui canion.

După trecerea câtorva săritori, vâlcelul se transformă într-un horn vertical. Din acest loc distingem în stânga, pe fața ce scapă din Creasta Vulturilor, o fereastră prin care pătrundem cu ușurință, ieșind pe traseul primei variante.

LC1 După primii 10 m, de-a lungul unui pasaj cu roca foarte solidă, atingem linia de creastă, pe care o urmăm urcând o porțiune de o înclinație mijlocie, până la înălțimea unei prispe cu jnepeni, unde ne regrupăm.
LC2 De aici, părasind creasta - ascensiunea directă fiind extrem de dificilă - coborâm spre stânga, într-un scoc pietros, pe al cărui fir urcăm, vizând în stânga o platformă largă.
LC3 În continuare urmează cel mai dificil pasaj de pe parcurs. Printr-o trecere către dreapta peste câteva praguri stâncoase, ajungem la baza unor fisuri largi, pe desfășurarea cărora sunt fixate câteva pitoane tubulare. Porțiunile sunt surplombante. La capătul acestui pasaj, care nu depășește 25 m, întâlnim un mic prag ce ne permite o nouă regrupare.

De aici putem coborî în rapel sau putem continua pe creastă, dificultățile scăzând. Următoarele două L.C. impun o escaladă atentă, peste o succesiune de țancuri și pereti fisurati, întrerupți de mici surplombe, pe care le trecem direct. Ieșim astfel în Creasta Văiii Albe în dreptul intrării în Brâna Aeriană.