Lacrima de Piatră

Traseul are numele scris la bază pe o plăcuță reflectorizantă.

LC1: 40m, 4c.
Față căzută, ușoară, asigurată cu spituri - doar cât este absolut necesar pe terenul respectiv. Se regrupează pe un platou mare la baza feței verticale.

LC2: varianta clasică: 40m, 5c.
Pornește în stânga, pe o fisură ușoară care ne conduce pe un țanc. De aici se ia drept în sus 10m pe o față spălată, după care se ia oblic dreapta pe linia unei fisuri ~25m. După traverseu urmează 10m direct în sus pe o fisură lată până în regrupare.
Varianta Jimi Hendrix: 30 plus 10m, 6b. 
Varianta are 2 intrări: una directă și una mai de la dreapta de regrupare. Cea directă este logică din punct de vedere al liniei și mai atletică. Jimi Hendrix este o lungime de escaladă de finețe pe fața cu pași tehnici de nota 10. Este asigurat decent, în stil modern de escaladă - ca atare trecerea artificială din spit în spit nu este posibilă.

LC3: 40m, 6a.
Traversează stânga de regrupare apoi o ia în sus pe o fisură scurtă pentru a traversa din nou stânga pe deasupra unei plăci/brâne. De aici lungimea continuă în sus peste o serie de fețe și fisuri mai delicate asigurate ok. Nu grele, dar delicate. Regruparea se face pe un contrafort.

LC4: 45m (6a, A0).
Pornește pe fisura ușoară de deasupra regrupării, după care face stânga peste o față mai spălată. Aici este un pas, care poate fi trecut la artificial. După traversarea scurtă stânga urcăm în bavareză pe o fisură foarte frumoasă. La capătul plăcii care generează fisura se face o traversare dreapta pe un prag cu prize bune la mâini și aderență la picioare. De pe acest prag continuăm în sus peste două fețe cu pași foarte frumoși, mai delicați, înainte să ajungem la regruparea de sub tavan. Acești pași constau în ridicare pe picior, pe praguri foarte bune, fără prize de mâini pe fața de deasupra.

LC5: 30m, 7a+ (6a, A0).
Pleacă pe sub tavan, pe o zonă cu praf și mușchi, pentru a ajunge în stânga acestuia într-o breșă. Ieșirea din tavan este surpinzător de ușoară, cu prize foarte bune. Greul începe după ieșire, unde apare o față spălată cu dificultăți pe o distanță de vreo 3 spituri, după care terenul devine ușor.