Este un traseu cu pași dificili, are câteva pasaje frumoase și merită urcat, mai ales că este într-o zonă ceva mai ieșită din circuitul alpiniștilor. Din păcate, reamenajarea s-a făcut cu exces de zel.

LC 1: La început dăm de câteva spituri, apoi ajung pe o porțiune friabilă unde asigurările sunt rare. Ajungem sub o fisură îngropată în iarbă, mai punem un friend și regrupăm la două corniere pe care le putem dubla cu un hex.

LC 2: Începem a doua lungime cu spraițuri sănătoase, pe o fisură largă, care surplombează. Aici apar primele expansoare puse cu exces de zel. Ancorele sunt montate lângă fisuri unde s-ar putea pune ușor nuci sau frienduri, în unele locuri, pe fețe, distanța dintre spituri este de 1,5 m. După depășirea fisurii ieșim și traversăm stânga, peste o placă, mai urcăm un pic și dăm de o regrupare cu lanț. Cu 60m s-ar putea ajunge la această regrupare dintr-o singură lungime.

LC 3: Pornim inițial pe o zonă cu multă vegetație, apoi traversăm lung dreapta. Asigurările sunt mai rare aici, dar pe traverseu este pusă o coardă fixă al cărei rol nu îl văd. Pasajele sunt de gradul 6, prizele ușor de găsit și din belșug. Ajungem la surplomba care trebuie depășită. Aici sunt spituri din 2 în 2m. Trecem artificial surplomba, apoi depășim un pasaj foarte fain, de liber, până în regrupare.

LC 4: Începe cu un traverseu stânga și depășirea unei fisuri fine, dificile. Pașii de liber alternează cu cei de artificial, în prima parte. Mai sus trecem liber, urcăm o fisură și câteva praguri de stâncă și ajungem într-o regrupare comodă, aflată pe o brână largă.

LC 5: Începe cu o față spălată, care se trece cu un artificial sec, din spit în spit. Urmează o fisură scurtă, frumoasă, apoi o alta ceva mai largă, un hornuleț și o creastă și suntem sus.