Escalada urmează o muchie verticală.

Din imediata apropiere a potecii ne angajăm în escaladă (prima L.C.) vizând un scoc vertical și lung de 15 m, la extremitatea căruia întâlnim o fisură orizontală ce se orientează spre dreapta. Atât scocul cât și fisura sunt situate pe fața nord-vestică a peretelui. La capătul acestui pasaj muchia este întretăiată de un mic brâu care se prelungește până la o platformă situată pe fața sud-vestică a peretelui.

Traseul celei de a 2-a L.C., cu mult mai dificil decât cel precedent, urmează o coamă cu prize foarte mici și rotunde. În unele locuri, escalada prin opoziție devine imperioasă și cere capului de coardă multă atenție. De aici ne angajăm spre stânga, pe un pasaj în diedru, până în punctul în care acesta surplombează. În continuare, efectuăm o mică traversare, de astă dată spre dreapta, și ieșim pe linia directă a muchiei. Câteva blocuri suprapuse și cu totul instabile permit, totuși, escalada până în dreptul unui pasaj surplombant și foarte expus, a cărui trecere constituie punctul de maximă dificultate a traseului.

Până la vârf obstacolele devin tot mai ușoare, cu excepția ultimilor metri, care impun o mare atenție în alegerea prizelor pe această porțiune, extrem de friabile.