În Cheile Tătarului Mare, peretele din dreapta firului V. Ialomiței este brăzdat, în imediata apropiere a intrării dinspre nord, de o despicătură uriașă, cunoscută sub denumirea de Fisura din Peretele Tătarului Mare (sau Traseul Victor Măciucă, în memoria premieristului). Aceasta urcă în frânturi uriașe și peste o serie de porțiuni surplombante, la creastă.

LC1: Urmează o fisură pe care înaintăm cu ajutorul scărițelor. La capătul celor 40 m ne regrupăm pe o platformă foarte îngustă, sub o surplombă. De aici, printr-o traversare spre stânga, prindem o fisură ce urcă oblic către dreapta (cca. 20 m).

LC2: O nouă traversare, extrem de dificilă și aeriană, cere multă atenție, prizele lipsind aproape cu desăvârșire, iar o asigurare eficace fiind aproape imposibilă din cauza friabilității micilor fisuri de perete. Acest pasaj de extremă dificultate, ia sfârșit pe o platformă foarte înclinată. Adăugăm că pe această porțiune rolul secundului este greu. El neputând să execute traversarea decât numai după ce efectuează un rapel de 3 m. Pentru o mai bună regrupare, ne abatem câțiva metri în stânga, pe un brâu larg, care traversează întregul perete.

În continuare, parcursul celei de a 3-a L.C., care se desfășoară vertical pe aproximativ 40 m, este întrerupt din loc în loc de mici streașini.

După o nouă regrupare trecem, în cursul celei de a 4-a L.C., o fisură de un unghi foarte deschis întreruptă în partea finală de o surplombă. Acest obstacol o dată trecut, continuăm escalada frontal, peste o nouă serie de surplombe, eșalonate pe un parcurs de cca. 40 m.

Partea finală a traseului, corespunzătoare celei de a 5-a L.C., se escaladează fără mari dificultăți și ia sfârșit, după cca. 20 m, în apropierea unui vârf de unde, pe poteca ce coboară într-un vâlcel din apropiere, revenim în V. Ialomiței.