Între Cezar Manea și Surplombele de Aur se desfășoară pe o stâncă surplombată și ușor friabilă două trasee bine pitonate, cu regrupări solide, ce au a doua jumătate comună. Având intrările scrise la bază, Moldoveanu (5A) și Sulfine (5B) sunt ușor de identificat și urmărit, prezentând pasaje de artificial ce fac recomandabilă utilizarea scărițelor.

LC1: Se intră în traseu într-un mod expus, datorită friabilității rocii și a faptului că primul piton, care pare firav, este situat pe partea stângă a liniei, la câțiva metri de sol. Se continuă cu pasaje frumoase pe o fisură (6-) până sub o surplombă ce precede regruparea (6plus/7- sau A0).

LC2: Din regruparea incomodă pornim pe un horn înclinat (6), cu suficiente pitoane, continuăm pe o fisură ușor surplombată până la pasajul cheie al traseului: o fisură-horn fără pitoane (6plus) care ne scoate până aproape de regrupare.

LC3: De pe pragul unde ne-am oprit traversăm fața cu pitoane apropiate și ne angajăm spre stânga, prin zone ce pot fi ușor trecute la liber, până la un piton cu o cordelină lungă. Aici vom face o traversare dificilă spre stânga, cordelina servind drept scăriță celor care nu și-au adus de acasă. Traversarea este delicată și presupune ceva forță în brațe, pentru că va trebui să facem o ridicare pe un prag cu prize nu tocmai bune la mâini, iar la picioare prizele apar ceva mai târziu, după ce ieșim din scăriță sau din respectiva cordelină. Regruparea urmează după acest pasaj și este cu o scurtă traversare în stânga, deși avem pitoane imediat în sus. De aici traseele se unesc, descrierea continuând cu lungimea a patra a traseului Moldoveanu.

LC4: În continuare traseul urmează o față spălată aeriană pe aprox. 25m.

LC5: Continuăm cu o lungime de grad 6plus rotpunkt care măsoară tot 25m. Finalul lungimii este prin micul jgheab friabil (orientat stânga față de linia traseului) și fără asigurări sau drept în sus și apoi cu o mică traversare stânga, tot fără asigurări.

LC6: Debutează cu o fisură în bavareză asigurați într-un piton cu cordelină, după care nu se mai vede niciun piton, dar putem să plasăm o nucă, trecem o mică surplombă (după depășirea căreia vom găsi următorul piton) și ieșim în stânga pe pasaje ușoare și cu puține pitoane, până în creastă.

Traseul Sulfine prezintă pasaje de 6plus impus, fiind un pic mai friabil decât Moldoveanu.

Se face retragerea pe poteca evidentă care apoi în pădure pare a se pierde, dar coborând printre copaci ajungem foarte repede la baza cheilor.

Nomenclatorul traseelor
roclimbing.ro - http://www.roclimbing.ro/moldoveanu-sulfine/
Completare descriere - Radu Ciofringeanu