LC 1: 50 m. Se intră pe creastă printr-o scurtă traversare la stânga pe o serie de fisuri înierbate. La cca 3 m pe creastă, printre ierburi, întâlnim primul piton, un "P" auriu. Urmăm creasta și, după alți 6 m întâlnim al doilea piton. Ne abatem ușor dreapta, asigurăm două pitoane apropiate între ele și apoi escaladăm un hornuleț ușor friabil în capătul căruia se află ultimul piton al lungimii. De aici revenim în stânga pe linia crestei pe care o urmăm până în regrupare. Aceasta este comodă și are 2 pitoane și 1 spit.

LC 2: 30 m. Se urmează creasta. Inițial escaladăm un hornuleț cu un piton în capăt, vizibil din regrupare. Ne abatem ușor stânga sub o față cu 2 pitoane. O urcăm spre dreapta și în continuare cățărăm încă o față cu 3 pitoane. Ieșim pe o brână care ne duce în stânga crestei și care inițial mai are un piton în dreapta, oarecum în afara liniei traseului. Regrupăm la 1 spit și 2 pitoane.

LC 3: 35 m. Fiind sinuoasă, este foarte indicat să folosiți bucle cât mai lungi. Cățărăm în șpraițuri hornul cunoscut de cca 8 m al traseului. Inițial avem 2 pitoane pe dreapta, apoi 1 spit pe stânga. Fața din dreapta are prize bune și încă 1 piton și poate oferi o escaladă interesantă doritorilor. Spre iesirea hornului întâlnim 1 spit și apoi 2 pitoane. Urmează o traversare aeriană pe fața din stânga a crestei, pe o fisură cu 2 pitoane apropiate. De aici urcăm și revenim în creastă asigurând încă 2 pitoane. Pe creastă vom căuta ultimul piton la nivelul capului, dar bătut după colț. Din acest piton coborâm în dreapta crestei 3 m pe o placă înclinată unde găsim regruparea, oarecum incomodă. Regruparea are 3 pitoane bătute în placa oblică și 1 spit plus 1 piton bătute în perete. Secundul poate găsi neplăcută această descățărare, așa că fiți siguri că are o modalitate de a fi lăsat manșă în regrupare (folosiți o za rapidă/bucată de cordelină în piton).

LC 4: 25 m. Coborâm 1m la dreapta până sub fisură. Acesta este și pasul traseului, gradul 6, și nu depășește 3m înălțime. Este vorba de o fisură în capătul căreia, pe dreapta, vedem un vârfuleț care ține bine. Primul piton mișcă, dar încă nu iese, iar imediat deasupra lui este un spit. Spitul este bătut mai sus și nu se poate asigura direct de jos, trebuie intrat în pas. Dificultatea este dată de aparenta lipsă a prizelor pentru piciorul stâng. Coloana din dreapta oferă câteva prize cu încărcare laterală și, după asigurarea spitului, cu ridicări pe picioare ajungem să apucăm prizele bune de deasupra fisurii. Cățărarea necesită în continuare atenție și efort și urmează fisura marcată cu 7 pitoane și la urmă 1 spit, iar apoi, pe o serie de trepte înierbate și un hornuleț cu iarbă, regrupăm comod la pitoane și un spit.

LC 5: (Atenție, pe partea stângă vedem un piton, apoi se vede o fisură. Putem merge și pe acolo, dacă avem la noi câteva nuci și 1-2 pitoane plus ciocan. Aceasta urcă ascendent stânga, pe fisură, care este pământoasă. Pasul este în capătul acesteia, pentru a reveni în creastă, unde fisura devine verticală și mult mai pământoasă. Aici este nevoie să se bată un piton.)

Are 40-45 m. Varianta normală ține creasta matematic în sus. Inițial cățărăm o serie de fețe ușor căzute, dar care pot pune mici probleme dacă ne grăbim. La cca 5 m întâlnim un piton, iar următorul este după alți 5 m. Urmează o serie de trepte de iarbă și un ultim mic pasaj marcat cu două pitoane. Pe teren ușor ajungem la un pom pitic marcat cu două cordeline unde putem regrupa. Există și un țanc după care merge un anou.

LC 6: De aici mai sunt 25 m fără asigurări până la bradul de pe brână, și trebuie escaladată o treptă stâncoasă oarecum friabilă, unde este indicat să fim precauți. Lungimile 5-6 pot fi făcute dintr-o bucată numai dacă se merge concomitent ultimii metri.