Un traseu frumos şi uşor, recomandat începătorilor.

LC 1: 50 m. Se intră pe creastă printr-o scurtă traversare la stânga pe o serie de fisuri înierbate. La cca 3 m pe creastă, printre ierburi, întâlnim primul piton, un "P" auriu. Urmăm creasta și, după alți 6 m întâlnim al doilea piton. Ne abatem ușor dreapta, asigurăm două pitoane apropiate între ele și apoi escaladăm un hornuleț ușor friabil în capătul căruia se află ultimul piton al lungimii. De aici revenim în stânga pe linia crestei pe care o urmăm până în regrupare. Aceasta este comodă și are 2 pitoane și 1 spit.

LC 2: 30 m. Se urmează creasta. Inițial escaladăm un hornuleț cu un piton în capăt, vizibil din regrupare. Ne abatem ușor stânga sub o față cu 2 pitoane. O urcăm spre dreapta și în continuare cățărăm încă o față cu 3 pitoane. Ieșim pe o brână care ne duce în stânga crestei și care inițial mai are un piton în dreapta, oarecum în afara liniei traseului. Regrupăm la 1 spit și 2 pitoane.

LC 3: 35 m. Fiind sinuoasă, este foarte indicat să folosiți bucle cât mai lungi. Cățărăm în șpraițuri hornul cunoscut de cca 8 m al traseului. Inițial avem 2 pitoane pe dreapta, apoi 1 spit pe stânga. Fața din dreapta are prize bune și încă 1 piton și poate oferi o escaladă interesantă doritorilor. Spre iesirea hornului întâlnim 1 spit și apoi 2 pitoane. Urmează o traversare aeriană pe fața din stânga a crestei, pe o fisură cu 2 pitoane apropiate. De aici urcăm și revenim în creastă asigurând încă 2 pitoane. Pe creastă vom căuta ultimul piton la nivelul capului, dar bătut după colț. Din acest piton coborâm în dreapta crestei 3 m pe o placă înclinată unde găsim regruparea, oarecum incomodă. Regruparea are 3 pitoane bătute în placa oblică și 1 spit plus 1 piton bătute în perete. Secundul poate găsi neplăcută această descățărare, așa că fiți siguri că are o modalitate de a fi lăsat manșă în regrupare (folosiți o za rapidă/bucată de cordelină în piton).

LC 4: 25 m. Coborâm 1m la dreapta până sub fisură. Acesta este și pasul traseului, gradul 6, și nu depășește 3m înălțime. Este vorba de o fisură în capătul căreia, pe dreapta, vedem un vârfuleț care ține bine. Primul piton mișcă, dar încă nu iese, iar imediat deasupra lui este un spit. Spitul este bătut mai sus și nu se poate asigura direct de jos, trebuie intrat în pas. Dificultatea este dată de aparenta lipsă a prizelor pentru piciorul stâng. Coloana din dreapta oferă câteva prize cu încărcare laterală și, după asigurarea spitului, cu ridicări pe picioare ajungem să apucăm prizele bune de deasupra fisurii. Cățărarea necesită în continuare atenție și efort și urmează fisura marcată cu 7 pitoane și la urmă 1 spit, iar apoi, pe o serie de trepte înierbate și un hornuleț cu iarbă, regrupăm comod la pitoane și un spit.

LC 5: (Atenție, pe partea stângă vedem un piton, apoi se vede o fisură. Putem merge și pe acolo, dacă avem la noi câteva nuci și 1-2 pitoane plus ciocan. Aceasta urcă ascendent stânga, pe fisură, care este pământoasă. Pasul este în capătul acesteia, pentru a reveni în creastă, unde fisura devine verticală și mult mai pământoasă. Aici este nevoie să se bată un piton.)

Are 40-45 m. Varianta normală ține creasta matematic în sus. Inițial cățărăm o serie de fețe ușor căzute, dar care pot pune mici probleme dacă ne grăbim. La cca 5 m întâlnim un piton, iar următorul este după alți 5 m. Urmează o serie de trepte de iarbă și un ultim mic pasaj marcat cu două pitoane. Pe teren ușor ajungem la un pom pitic marcat cu două cordeline unde putem regrupa. Există și un țanc după care merge un anou.

LC 6: De aici mai sunt 25 m fără asigurări până la bradul de pe brână, și trebuie escaladată o treptă stâncoasă oarecum friabilă, unde este indicat să fim precauți. Lungimile 5-6 pot fi făcute dintr-o bucată numai dacă se merge concomitent ultimii metri.

Se merge pe poteca care duce la Peretele Animalelor. Urcăm în sus pe vâlcel, apoi traversăm dreapta. În momentul când vedem pe partea stângă, printre copaci, un perete mare, înseamnă că am ajuns sub Fața Hornurilor. Părăsim poteca și mergem în sus spre acesta.
Există și posibilitatea de a continua poteca până la Muchia Căprioarei, apoi să facem stânga pe o potecuță spre Fața Hornurilor.
Numele traseului este scris la bază cu vopsea neagră.

Varianta "pe linia traseului"

Odată cu apariția regrupării pe spituri de pe ultima LC, a devenit posibilă o retragere în rapel cu semicorzi de 60m. Pentru primul rapel (60m întins), deviați în pitonul de la ieșirea pe orizontal pentru primul care coboară. De aici, se poate merge în continuare pe linia traseului cu semicorzi de 60m (se recomandă coborârea cu corzile pe voi, pentru a evita încâlcirea lor în vegetație) sau cu o singură coardă pe linia traseului Spirit Nou (rapeluri dintr-un spit cu verigă. pentru ultimul rapel, plecând din tufișul de deasupra hornului 30m ajung până la un copac din horn, de unde se mai poate face un rapel scurt/descățăra).

Varianta "pe picioare"

Fiți siguri că sunteți tot timpul asigurați în zelb când așteptați la rapel, înclinația pantei este înșelătoare!
Rapelurile sunt întinse, înnodați capetele corzilor!
Atenție la clasica aruncare a corzilor pentru rapel, noi am preferat ca primul membru al echipei să fie coborât în corzi astfel încât acestea să fie întinse fără a se încurca printre copaci și tufe.

Pe brână vom coborî cca 20 m până la ultimul pom, un fag gros marcat cu multe cordeline, de unde se face un prim rapel de 45-50 m.
Rapelul 1 (25-30 m): Vom rapela printre tufe de-a lungul unui culoar de pământ răscolit. Pe la jumatatea coborarii trecem peste o stație de rapel deteriorată, acum alcatuită dintr-un singur piton cu câteva cordeline, și a cărei utilizare este deocamdată foarte periculoasă. Ajungem pe un vârfuleț unde, la un pom despărțit în trei și marcat cu cordeline pregătim rapelul 2.
Rapelul 2 (30 m plus mers 2-3 m): Este un rapel dirijat de-a lungul brânei spre pădure. Pe la jumătatea lui avem o ruptură înierbată de pantă care ne poate dezechilibra spre hău. Ultimii metri îi mergem pe brână până ajungem la un copac masiv marcat cu cordeline.
Rapelul 3 (30 m plus mers 2-3 m): Se face printre copaci (pe o poteca înclinată) până se iese pe o pantă înierbată. Aici avem pe stânga (cum rapelăm cu fața la perete) un copac gros de unde se poate face un rapel de minimum 40 m. Ne vom orienta spre ultimul pom de jos (ușor dreapta), care are cordeline pe o ramură (cracă) foarte groasă orientată deja spre vale. Ultimii metri se pot merge, atenție totuși să aveți capetele corzilor înnodate întrucât mai jos este un perete!
Rapelul 4 (30 m): Coarda se poate pune după bucata de trunchi groasă și orientată spre vale. Rapelăm 7-8 m pe panta înierbată printre ceva tufe, apoi urmează un perete de cca 20 m. Terminăm rapelul în vâlcel, pe o pantă oarecum înclinată unde capetele înodate ale corzilor îi opresc pe cei neatenți să se dea cu roțile-n sus. Atenție la pietre, părăsiți imediat zona respectivă înainte ca următorul să înceapă rapelul!

În continuare se coboară pe vâlcelul cu grohotiș pământos foarte instabil și se iese la stânga spre baza traseului.

Mihai Dăițoiu: https://via-aventura.blogspot.ro/2018/04/traseul-muchia-panselutei-3b65a0-din.html
danabaza.blogspot.ro - http://danabaza.blogspot.ro/2018/04/postavarul-traseul-muchia-panselutei-3b.html