Traseul are numele scris cu vopsea neagră la bază. Putem regrupa la o clepsidră sau la un fag solid aproape de perete.
LC 1: Traseul începe pe un diedru evident, cu o primă asigurare cam la 7m de la plecare, pe stînga diedrului. Pașii sunt ușori, dar necesită atenție la eventuala murdărie (praf, frunze). Ceva mai sus depășim cîteva mici praguri apoi intrăm pe un alt diedru, mai mic decît precedentul, dar puțin mai greu, însă și mai bine asigurat (atenție unele pitoane nu se văd de mizerie/frunze). După trecerea acestui obstacol continuăm vertical pe mici pragruri și mici fețe, depășim niște tufe țepoase și ajungem în regrupare. Lungimea are 31m și gradul 5 la cel de-al doilea diedru.
LC 2: Plecarea are 2 variante. Fie direct vertical, peste o zonă de stîncă presărată cu iarbă, fie pe un mic horn aflat la dreapta, ceva mai ușor și mai înierbat. Ambele variante se unesc deasupra unor tufe, pe un mic prag unde avem și prima asigurare. De aici continuăm vertical dreapta spre o față spălată unde avem alte două asigurări. După ce ne întindem bine pentru a asigura pitonul de mai sus, revenim ceva mai jos pentru a traversa spre stînga și a prinde o fisură largă ce duce diagonal dreapta. Continuăm pe aceasta pînă ce devine verticală și capătă aspect de diedru. Vom da peste 2 pitoane foarte apropiate, apoi, mai sus, de un alt piton. Aici ieșim din fisură spre dreapta și continuăm pe o altă fisură orientată ușor dreapta, ce ne scoate în cîțiva metri în regrupare, după trecerea unui pasaj estimat pe la 6plus. Lungimea are 38m și grad maxim 6plus.
LC 3: Se pleacă din regrupare pe fisura din stînga unde asigurăm un piton cu o cordelină arhaică. Urcăm mai sus și traversăm dreapta pe sub o placă surplombantă unde putem monta un friend mic/mediu. Urcăm prin dreapta plăcii asigurînd cel de-al doilea piton apoi continuăm vertical pe o fisură largă întreruptă ici, colo de mici praguri și smocuri de iarbă. Pitoanele sunt ceva mai rare pe această porțiune. Lungimea se termină după 25m și are un grad maxim de 6plus la ocolirea plăcii de deasupra regrupării.
LC 4: Continuăm vertical pe o fisură presărată cu smocuri de iarbă pe care le putem ocoli ușor, folosindu-ne de stînca bună. Ceva mai sus traversăm spre dreapta peste o față căzută pentru a prinde o altă fisură pe care continuăm vertical. Urmează o altă față cu prize bune și în cîțiva metri suntem în regrupare. Această lungime are 33m și grad maxim 6-.
LC 5: Se pleacă orizontal stînga vreo 2-3 m apoi țintim fisura de mai sus unde avem și primul piton. Continuăm vertical pe o fisură ușoară care începe treptat să se încline spre stînga pînă ce devine un soi de rampă ascendentă cu fisură foarte bună la mîini. Pasajul este foarte frumos și facil. Mai departe depășim o regrupare pe spituri aflată ceva mai sus pe peretele vertical pe sub care traversăm și care face parte din traseul
Excelsior. Urmează o întrerupere a muchiei pe care o foloseam la mîini, loc unde trebuie să descățărăm puțin și să traversăm o zonă mai de atenție. De aici urcăm pe prag spre regruparea pe spituri ce marchează sfîrșitul lungimii a cincea ce măsoară 30m și grad maxim 6.
LC 6: Se urcă vertical o porțiune dificilă. Aici este și pasul cheie al traseului, ce se poate trece și artificial. Ceva mai sus și spre stînga se prinde o fisură de vreo 7m, destul de grea. Șapte, opt metri mai sus părăsim fisura, ce o ia spre dreapta, urcînd vertical o mică surplombă ce ne scoate pe niște fețe unde dificultatea începe să scadă. Urcăm ascendent stînga, pe prize bune, pînă la o placă mare, desprinsă de perete și care sună a gol. Suntem nevoiți să traversăm peste aceasta cu ceva prudență pentru a ajunge în regruparea aflată imediat după. Lungimea are 30m. Grad estimat pe la 7a (sau 6, A1). Unele din pitoanele din pași sunt mai mult de progresie, nu este recomandat să cădem în ele.
LC 7: Lungimea începe cu un pas greu, ce se poate trece și artificial. Se continuă cu o fisură pe un diedru foarte deschis unde avem un grad estimat pe la 7plus/8- urmat de o traversare spre dreapta unde, pe un prag foarte subțire avem un piton cu o bucată de coardă veche. Traversarea este și ea destul de dificilă din cauza lipsei prizelor de picioare și a expunerii. După traversare ajungem la o fisură largă cu aspect de horn, pe care urcăm cîțiva metri. În partea superioară a acestuia putem folosi un friend mic pentru a asigura pasul următor, o ridicare emoționantă pe un prag unde se află o tufă de ienupăr. De aici o luăm ascendent dreapta într-o semi traversare ușoară, apoi vertical pe o fisură largă și praguri de stîncă ce ne duc spre pasajele de final, adică iarbă și bolovani. Lungimea se termină la un copac unde regrupăm după 30m de la plecare.
LC 8: Dupa ieșirea pe pragul înierbat cu regruparea la copac, mai există o lungime scurtă care are vreo 5 pitoane și iese în creastă. Aceasta lungime este opțională dacă nu se dorește să se facă rapel din spitul care se află lângă trunchiul de copac putrezit.