Pe 22.10.2017, în traseu au fost montate spituri astfel: câte unul în fiecare regrupare, 2 spituri pe prima lungime (până în hornul cu iarbă) și cca 5 spituri pe hornul spectaculos din ultima lungime.

LC1 - 60 m. Se pornește pe o față căzută aflată între cele două hornuri foarte vizibile din Poiana Inului. Primul piton,vopsit cu roșu, este la cca 5 m înălțime. Urmează câțiva metri de iarbă după care întâlnim un spit. Aici se traversează ascendent stânga (ATENȚIE - în dreapta sunt câteva pitoane pe care nu trebuie să le urmăm) întâlnind 3 pitoane până ce atingem linia hornului ce separă Muchia Iepurașului de Muchia Căprioarei. Aici există un spit. Traseul original trece peste horn, pe peretele din stânga, unde există un piton și prize mari. Urcăm 3 m și apoi traversăm hornul expus și înierbat înapoi în dreapta, cu atenție. Imediat întâlnim pe peretele din dreapta 2 pitoane și încă unul bătut în stânga, în mijlocul hornului.
Există și posibilitatea ca de la spit să se escaladeze direct în sus cca 4 m până la cele 2 pitoane pe teren ușor friabil, dar mai liber de pământ.
La aceste 2 pitoane se poate regrupa intermediar, mai ales dacă folosim și mobile. Următorul piton este la 3 m înălțime, dar terenul este relativ ușor, cu prize mari. Toate pitoanele de aici și până în regrupare sunt marcate cu vopsea roșie. Urmează încă 2 pitoane bătute în paralel, apoi se poate cățăra spre dreapta pe linia crestei. De aici mai sunt 10 m până în regrupare, gradul acestei porțiuni nu trece de 5plus și de-a lungul ei întâlnim o pereche de pitoane și apoi încă un piton. Se regrupează după vreo 15 m pe o mică platformă comodă, la 3 pitoane și un spit. Lungimea măsoară 60 m.
Altfel, se poate regrupa după horn, dar suplimentând eventual regruparea cu o asigurare mobilă.

LC2 - 30 m. Din regrupare se urcă puțin dreapta (1 piton) până se prinde muchia crestei pe care o urmăm practicând o cățărare frumoasă cu prize suficiente. Întâlnim un al doilea piton. Urmează 15 m de teren friabil și înierbat asigurați cu 2 perechi de pitoane (bătute în paralel) și regrupăm pe linia crestei unde găsim un spit și 2 pitoane.

LC3 - 35 m. Deasupra regrupării avem imediat un piton, apoi mai sus al doilea și la vreo 10 m de la plecarea din regrupare, pe partea din dreaptă a crestei, se observă o placă puțin căzută în a cărei parte superioară se află bătute 2 pitoane. Dacă ne uităm cu atenție la baza acestei plăci putem observa o fisură orizontală, un prăguleț de picioare pe care efectuăm o traversare de vreo 2 m spre dreapta, pas cotat cu gradul 6. După traversare urcăm spre cele 2 pitoane din partea superioară a plăcii, ajutându-ne de alveolele mari din această porțiune. De la cele 2 pitoane continuăm inițial pe iarbă, apoi stânga spre muchia crestei (2 pitoane cu cordelină) pe care mai avansăm 20 m până în regruparea aflată fix pe muchie (1 spit și 3 pitoane). În stânga, peste linia hornului se află regruparea din Muchia Căprioarei. A se folosi bucle lungi.

LC4 - 25 m. Se pleacă din regrupare direct în sus pe o porțiune foarte ușoară. Intrăm pe o brână aproape orizontală, într-un amfiteatru spectaculos. Asigurăm un singur piton, înainte de brână. Se regrupează pe o mică brână de iarbă aproape de hornul final, la 2 pitoane și un spit bătute în peretele din stânga.

LC5 - 40 m. Se continuă 3-4 m pe brână până la baza hornului, se asigură un piton cu o buclă lungă apoi se urcă pe peretele din stânga (2 pitoane) până sub o lespede mare orizontală, a cărei muchie ține bine. Se traversează (răsucire) dreapta. Aici se poate pune un friend mărime medie și, 1 m mai sus pe dreapta, asigurăm un piton. Încă 1 m mai sus dreapta asigurăm un prim spit. În 3 m ajungem sub o lespede care blochează hornul, și facem un pas în stânga, pe o mică platformă de piatră. De aici există două variante de continuare:

1) Se traversează stânga 4 m până se intersectează traseul Muchia Căprioarei pe care se continuă 20 m până la final unde avem un spit lângă o fisură pe stânga la nivelul capului.

2) Se trece pe peretele de pe partea dreaptă acolo unde există la nivelul nostru un spit. Odată trecuți printr-un spraiț aerian pe peretele cu spit, ne ținem de muchia unui bloc încastrat și marcat cu 2 pitoane. Aici este pasul cotat cu 6+/7- și constă în ridicarea pe față (cu picioarele la aderență) până prindem cu stânga ceva prize din partea superioară a hornului și reușim să ne ridicăm pe blocul încastrat. Cei care nu reușesc pot folosi un al doilea spit, aflat la o distanță potrivită. Ieșim pe o altă terasă de piatră, unde întâlnim ultimul spit, ușor ascuns la nivelul picioarelor, apoi se prinde fie un mic scoc spre stânga ori altul ce duce spre dreapta. Dacă se face stânga, vom ieși prin Muchia Căprioarei, apoi iesiți pe buza stâncilor vom vedea pe stânga un spit lângă o fisură. Dacă urcăm direct în dreapta spre fag, vom avea grijă la pietre, întrucât este friabil. Pe această lungime comunicarea cu secundul este destul de greoaie.