Traseul are pitoane multe și, în general, sănătoase. Regrupările sunt solide, pe spituri, iar ultima la copac (dacă ne retragem prin spatele peretelui). De evitat a se intra în traseu după ploi, traseul având destul de multe brânițe cu pământ, după acestea fiind nevoiți să cățărăm pasaje la aderență.

Traseul urcă între Muchia Iepurașului și Muchia Lupului cel Rău. Acesta urmărește 2 diedre aflate la jumătatea peretelui (care se află în umbră la primele ore ale dimineții). Ca punct de reper pentru intrarea în traseu (nu are nume scris la bază) este un molid mare uscat, crescut fix lângă perete și un prim piton jalon, la 3-4m de la plecare.
LC 1 (55 m, grad 5): Lungimea se desfășoară pe o față ușor friabilă și cu ceva vegetație. Plecăm în sus de la copac. Primul piton este la 3m. După asigurarea celui de-al treilea piton, o lamă nouă, continuăm în sus/ușor stânga, pitonul 4 fiind, după colț, nu foarte vizibil. Continuăm în sus, trecem de o mică platformă cu o tufă, asigurăm 2 pitoane consecutive apropiate (primul este slab), apoi ieșim pe teren ușor, până pe o mică brâniță, unde avem o regrupare intermediară, la 2 pitoane distanțate. La dreapta noastră se vede regruparea din Lupul cel Rău, pe spituri. Traseul nostru face stânga, pe o fisură orientată spre stânga. După încă 2-3 pitoane, ajungem la o lamă veche bătută vertical. De acolo avem de descățărat 2-3m, până pe brânița de dedesubt, apoi continuat pe noua fisură, încă 7-8m (3 pitoane). Regrupăm confortabil la 2 spituri.
Notă: Această lungime (de la regruparea intermediară până la finalul ei), este comună cu cea a unui alt traseu început în zonă (încă neterminat). Lungimea a fost deschisă de către Genu și Nușa Enache. Atenție (!): este o lungime foarte friabilă din care pot zbura bolovani mari (5-10 kg). Pe o fisură în stânga sus de tot se văd niște pitoane, acestea reprezentând a doua lungime a traseului Înger Căzut.
LC 2 (35 m, grad 6+, A0 (7+)): Plecăm în sus pe o fisură-diedru. Această se termină și lasă loc unei fețe compacte de 2-3m. După ce o depășim (spre dreapta) facem stânga la niște pitoane foarte slabe legate cu o cordelină. Acestea s-ar putea să nu țină o cădere. În continuare ușor stânga descățărăm 1/2m, pentru ca apoi să facem un traverseu superb, cu răngi la mâini și aderență la picioare. În continuare prindem o fisură arcuită spre dreapta. În principiu, trebuie parcursă fața aproape verticală și fără prize evidente ce ne desparte de diedrul de deasupra. Pe față se găsesc alveole, dar pașii nu sunt banali, fiind cotați undeva la gradul 7+. La terminarea feței se cotește stânga spre diedru, unde se prinde aripa evidentă a acestuia. Se continuă pe diedrul care a dat numele traseului, un diedru pe alocuri un pic pe spate, un pic fizic. După 6-7m traversăm stânga (piton ascuns după o muchiuță din stânga - îl vedem abia când suntem în dreptul lui) și continuăm pe următorul diedru, din stânga. Regrupăm la 3-4m după terminarea diedrului la 2 spituri.
LC 3 (30 m, grad 6): Urcăm pe diedrul de deasupra regrupării, având pitoane bune și dese. După 6-7m diedrul se desparte în două, noi îl urmăm pe cel din dreapta. Ajungem la o primă platformă cu 2 pitoane, unde însă nu regrupăm. Continuăm pe dreapta, peste o mică burtică, apoi încă 3-4m pe o fisurică până în regruparea cu 3 pitoane și un spit.
LC 4 (45 m, grad 6): Urcăm încă 3-4m pe diedru, până la o brână de piatră unde intersectăm traseul Lupul cel Rău (care traversează spre stânga). Continuăm pe o fisură offwidth ușor dată pe spate, ce mai apoi devine un horn lărguț. După depășirea pasajului terenul devine ușor și neasigurat. Urmează un fel de brână/vâlcel ușor, înierbat și neasigurat, barat de 2 burtici neasigurate (se pot plasa nuci sau frienduri foarte solide - de asigurat cu bucle lungi, altfel s-ar putea să le mutăm din plasamentul inițial la trecerea pasajelor). Ieșim pe o crestuliță foarte ușoară și ușor friabilă, în capătul căreia avem 2 spituri. Dacă alegem să rapelăm peste perete regrupăm aici, altfel continuăm la dreapta 2m, pe brână și regrupăm la un copac mare după 30-35m de la ieșirea din horn.