LC 1: Se escaladează o serie de fisuri cu prize puţine, ceea ce impune şi folosirea scăriţelor şi a cheilor de mână, până la o mică platformă, după un bolovan,

LC 2: Se trece la început un mic diedru spălat, prin căţărare artificială. La terminarea acestuia se face o traversare dificilă spre stânga, peste o creastă lipsită de prize, după care se urcă încă câţiva metri foarte dificili (gradul Vplus), regrupând într-o mică grotă, secundul putând regrupa la altă grotă mai sus.

LC 3: Escalada se continuă pe un perete situat la stânga, pe o fisură oblică largă, pe cca 6 m. Fisura se termină într-o strungă din traseul Muchia Mare, care se continuă pe încă două lungimi de coardă până în creasta principală la cca 300 m de Vf Peleaga.

Omologat la 28.09.1960 de echipa Dan Lubenescu şi Avel Riţişan, având la premieră 28 pitoane.