LC 1: Se escaladează o serie de fisuri cu prize puţine, ceea ce impune şi folosirea scăriţelor şi a cheilor de mână, până la o mică platformă, după un bolovan,

LC 2: Se trece la început un mic diedru spălat, prin căţărare artificială. La terminarea acestuia se face o traversare dificilă spre stânga, peste o creastă lipsită de prize, după care se urcă încă câţiva metri foarte dificili (gradul Vplus), regrupând într-o mică grotă, secundul putând regrupa la altă grotă mai sus.

LC 3: Escalada se continuă pe un perete situat la stânga, pe o fisură oblică largă, pe cca 6 m. Fisura se termină într-o strungă din traseul Muchia Mare, care se continuă pe încă două lungimi de coardă până în creasta principală la cca 300 m de Vf Peleaga.

Omologat la 28.09.1960 de echipa Dan Lubenescu şi Avel Riţişan, având la premieră 28 pitoane.

Accesul la baza Muchiei Mari a Pelegii se face mai simplu coborând din creasta principală vâlcelul situat în dreapta colților Muchiei Mari, ușor de identificat de sus. Traseul se află pe peretele din dreapta crestei, plecarea făcându-se de pe grohotiș.

Text - Nomenclator trasee alpine, 1988
http://www.retezatclimbing.ro/trasee/peleaga/corvinul.php