escaladăm un horn ușor înclinat către stânga, după care ne regrupăm curând pe o platformă largă.

De aici efectuărn o traversare spre dreapta (a 2-a L.C.) de-a lungul unui prag acoperit cu vegetație.

Urcând un al doilea horn (a 3-a L.C.), întâlnim după cca.12 m o surplombă a cărei escaladă impune o foarte atentă manevrare a corzilor. În continuare, traseul urmează o fisură cu rocă friabilă, de cca. 25 m înălțime, care ia sfârșit într-o grotă, unde ne regrupăm.

Pasajul următor (a 4-a L.C.), de cca. 20 m, constituie punctul-cheie al parcursului. După escalada unei surplombe la coardă dublă, pătrundem într-un al treilea horn, caracterizat printr-o rocă compIet lipsită de prize și fisuri.

Pentru trecerea acestui obstacoI au fost întrebuințate în cursul primei escalade, 6 tendoare (dispozitive tubulare ce se fixează prin expansiune Iaterală în pereții unei fisuri și care pot fi întrebuințate ca trepte, în punctele unde fixarea pitoanelor și utilizarea scărițelor este grea).

După regrupare urmăm spre stânga un brâu cu jnepeni, ce ne conduce, după un foarte scurt parcurs, pe platforma în care ia sfârșit cel de-al doilea rapel din Vf. Picătura. Adăugăm că din punctul de traversare Fisura Galbenă poate fi continuată pe un parcurs lipsit de dificultăți până la creastă, în apropierea Hornului cu Zade, de unde putem urca în Vf. Picătura. [ (!) Hornul cu Zade nu mai există.]