După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 pași în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârșită de o vegetație sălbatică și de blocuri și arbori prăbușiți caracterizează porțiunea inferioară a acestei văi, atât de impropriu denumită în trecut „Vâlcelul Spălat". Pentru a evita săritorile, în parte surplombante și umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm inițial coastele împădurite din stânga vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos și îngust. La mică distanță în aval de obârșie distingem în dreapta o terasă largă, denumită  „Poiana de sub Brâu", la care urcăm, părăsind defintiv firul văii.

Trasee de coborâre din Strunga Marelui V:

1. În Valea Albă. Din Strunga Mare urcăm prima treaptă spre Vârful Strungii și apoi încă una cu trepte de pământ și iarbă și prindem, de-a coasta către dreapta un hățaș și ajungem deasupra Albișoarei Turnurilor, într-o zonă cu jnepeni, în firul căreia coborâm printr-un rapel de 25-30 de metri dintr-o ancoră mecanică, aflată imediat după perete. Traseul Albișoarei, întrerupt de câteva obstacole, conduce în Valea Albă (Poiana La Verdeață); firul estic este asigurat cu ancore mecanice pentru coborâre în rapeluri de 20-25 metri. De aici, pe potecă, iar în continuare pe Drumul Munticelului (triunghi roșu) ajungem la Bușteni.

2. În Valea Seacă a Caraimanului. Coborâm spre sud, prin Hornul Vâlcelului Strungii și peste fețele foarte expuse ale acestui versant, prin 5 rapeluri lungi, în parte dirijate. Coborârea urmând un traseu nu foarte bine definit, 2 corzi și o rezervă de 5-6 pitoane sunt absolut necesare

3.Retragerea se poate face integral în rapel pe Albișoara Strungii, aceasta fiind echipată cu diferite ancore mecanice (rapeluri de 25-30m).