Vârful Picătura
■
Traseu clasic, 2B, 4a/4a+Sumar
Imagini și topo
Rating
| Stâncă | |
|---|---|
| Calitate asigurări | |
| Număr asigurări | |
| Frecventat | |
| Priveliște |
Dificultate
| Grad clasic | 2B |
|---|
Conversie grade
| Sistem | Impus | Rotpunkt |
|---|---|---|
| UIAA | 4+ | |
| Fr | 4a/4a+ | |
| Brit | MS | |
| YDS | 5.6 |
Premieră și reparații
Premieră
1934-08-29
- Niculae Comănescu
- Ion Şincan
- Bubi Scheffler
Reamenajare
2020-11-12
- Marian Anghel
- Andrei Badea
Cele mai bune luni
Acces
După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi, atât de impropriu denumită în trecut „Vâlcelul Spălat". Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din stânga vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită „Poiana de sub Brâu", la care urcăm, părăsind defintiv firul văii.
Descriere
Traseu urcat în premieră de Nicu Comănescu, Ion Şincan, Bubi Scheffler, în 1934, însă revendicat şi de Erwin Csallner şi Otto Wilk în 1932.
După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi. Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită „Poianade sub Brâu", la care urcăm, părăsind defintiv firul văii.
Un hățaș conturat prin vegetație ne conduce, de-a coasta, la o mică șa punctată pe Muchia Trandafir, într-un loc în care firul Vâlcelului Spânzurat este vizibil. Continuăm ascendent pe această creastă, asigurând la zade și jnepeni, până în punctul în care creasta ajunge la obârșia Vâlcelului Spânzurat. Urcăm pe sub jnepeni și ajungem sub peretele final al Picăturii, Pe Brâul de Sus al Picăturii, la capătul Hornului cu Zade, vechiul traseu de acces, astăzi impracticabil.
După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi. Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită „Poianade sub Brâu", la care urcăm, părăsind defintiv firul văii.
Un hățaș conturat prin vegetație ne conduce, de-a coasta, la o mică șa punctată pe Muchia Trandafir, într-un loc în care firul Vâlcelului Spânzurat este vizibil. Continuăm ascendent pe această creastă, asigurând la zade și jnepeni, până în punctul în care creasta ajunge la obârșia Vâlcelului Spânzurat. Urcăm pe sub jnepeni și ajungem sub peretele final al Picăturii, Pe Brâul de Sus al Picăturii, la capătul Hornului cu Zade, vechiul traseu de acces, astăzi impracticabil.
Urmat la dreapta şi în sus,acesta conduce Ia înălţimea Brâului de Sus aI Picăturii, care subliniază pe la bază peretele ce se prăvăleşte vertical din vârf. Parcurgând acest brâu la dreapta (către nord), ajungem în punctul unde o treaptă verticală, de cca. 8 m înălţime, formată din conglomerate foarte sfărâmicioase, iar în partea superioară uşor surpIombantă, se prelungeşte în sus printr-un horn îngust, ce ia sfârşit sub Fereastra Picăturii, pe o prispă uşor înclinată.
De aici şi până la vârf nu ne mai separă decât o serie demici trepte, în parte înierbate, a căror escaladă este elementară.
Faţa sud-vestică a Vf. Picătura este întreruptă de două platforme până la care coborâm prin două rapeluri de câte 20 şi 15 m. Pentru primele utilizăm ancorele fixate în peretele din dreapta, și, reppectiv, în stânga, Al 3-lea rapel, şi cel mai scurt, ia sfârşit în Strunga Marelui V.
Retragere
Trasee de coborâre din Strunga Marelui V:
1. În Valea Albă. Din Strunga Mare urcăm prima treaptă spre Vârful Strungii și apoi încă una cu trepte de pământ și iarbă și prindem, de-a coasta către dreapta un hățaș și ajungem deasupra Albişoarei Turnurilor, într-o zonă cu jnepeni, în firul căreia coborâm printr-un rapel de 25-30 de metri dintr-o ancoră mecanică, aflată imediat după perete. Traseul Albişoarei, întrerupt de câteva obstacole, conduce în Valea Albă (Poiana La Verdeaţă); firul estic este asigurat cu ancore mecanice pentru coborâre în rapeluri de 20-25 metri. De aici, pe potecă, iar în continuare pe Drumul Munticelului (triunghi roşu) ajungem la Buşteni.
2. În Valea Seacă a Caraimanului. Coborâm spre sud, prin Hornul Vâlcelului Strungii şi peste feţele foarte expuse ale acestui versant, prin 5 rapeluri lungi, în parte dirijate. Coborârea urmând un traseu nu foarte bine definit, 2 corzi şi o rezervă de 5-6 pitoane sunt absolut necesare
3.Retragerea se poate face integral în rapel pe Albișoara Strungii, aceasta fiind echipată cu diferite ancore mecanice (rapeluri de 25-30m).
Surse
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Vârful Picătura
Se încarcă...