LC1 - Porneşte pe o succesiune de diedre cu prima asigurare destul de sus, urcîndu-se doar pînă la al doilea piton. ATENŢIE! De la al doilea piton nu se continuă în sus pe diedru, cu toată linia de pitoane existentă mai sus, ci se începe o traversare spre dreapta de vreo 10-12 m. Imediat după prima burtă pe care trebuie s-o traversăm orizontal se află două pitoane de asigurare. De aici mai sunt cam 5-7 m de traversat spre dreapta şi puţin în sus pînă în prima regrupare ce se află fix sub fisura din lungimea a doua. Regruparea este pe ancore mecanice, legate cu cordelină. Aici se regrupează, atârnaţi în ham.

LC2 - Porneşte în sus pe o fisură tăricică, puţin înclinată spre stînga cu suficient de multe asigurări. La liber, pasul este de aproximativ 6b și este protejat cu o ancoră mecanică, pe lângă pitoanele vechi. Fisura se lărgește ușor și dificultatea scade spre 6a și o a doua ancoră mecanică protejează zona, montată în locul unui piton care mișca.

La cîţiva metri mai sus de fisură se află o regrupare intermediară, peste care se poate trece, urmând ca după o nouă fisură (5a/+) să se ajungă într-o regrupare comodă, pe ancore mecanice.

Pitoanele vechi din traseu permit urcarea fisurii inițiale în stil artificial (A0/A1). Cum acestea sunt însă vechi, ancorele mecanice protejează o urcare liberă.

LC3 - Se pleacă din regrupare spre stînga vreo 3 m apoi se urcă un mic diedru, protejat cu un piton la ieșire. Deasupra acestui pas se prinde spre dreapta o rampă înierbată. De aici sunt două variante de continuare, respectiv două hornuri, unul vertical și îngust, și unul mai larg, ușor friabil, protejat cu mai multe pitoane, la capătul cărora se văd jnepenii.

La capătul ambelor hornuri există câte o regrupare, în cazul celui din stânga o regrupare cu ancore mecanice (stație de rapel pentru retragere), iar în cazul celui din dreapta regruparea veche cu pitoane. Se poate urca hornul din dreapta și se poate traversa spre regruparea cu ancore.