Peretele Turnului Mare al Dianei este străbătut în porţiunea sa centrală de Fisura Îngheţată, traseu alpin uşor înierbat, care nu atrage căţărătorii, deşi obstacolele lui sunt foarte variate, având numeroase traversări şi pasaje de căţărare liberă. Cele mai dificile porţiuni le întâlnim în lungimile a treia şi a patra de coardă.

Prima l.c. o formează un horn înierbat, de-a lungul căruia sunt fixate 7 pitoane. Regruparea o executăm în apropierea unui molid crescut în perete. Din acest punct, traseul, bine conturat, prezintă o succesiune de obstacole caracteristice escaladelor de gradul 4: fisuri închise, obstacole în diedru, traversări, hornuri.

În a doua l.c. (cu şapte pitoane) întâlnim toată gama de obstacole citate mai sus. Regruparea este marcată cu 2 pitoane.

Pe a treia l.c. escaladăm două obstacole foarte dificile, situate în lungul unui horn adânc și al unui pasaj în diedru. Cele 6 pitoane dispuse la distanţe mari ne ajută mult în înaintare. Regruparea este marcată de 1 piton.

Pentru a depăşi cele mai dificile obstacole ale traseului, situate pe parcursul celei de-a patra l.c., folosim cele 10 pitoane existente pe traseu. Remarcăm pe acest pasaj o traversare dificilă, un obstacol surplombat şi o fisură deschisă, ce ia sfârşit pe platforma de regrupare marcată cu 2 pitoane.

Pe a cincea l.c. ne căţărăm de-a lungul unei fisuri deschise, depăşind obstacolul unei mici surplombe ce comportă o atentă distribuire a corzilor, pentru a evita frecarea. Surplomba odată depăşită, escalada propriu-zisă ia sfârşit. În porţiunea finală întâlnim o aglomerare de bolovani, printre care înaintăm, căţărându-ne liber până la Muchia Padinei Popii.