Autorii premierei i-au făcut descrierea în revista "România Pitorească" nr. 10/1974, dar nu i-au dat numele. Acest traseu se desfăşoară pe faţa peretelui ce mărgineşte în dreapta începutul Brâului Ciorânga Mare. Ultimele două lungimi de coardă sunt comune cu traseul Hornul din Peretele Răchitei.

Elod:
Un traseu uşurel, nu prea lung, dar cu o linie naturală foarte frumoasă. Spre surprinderea noastră este şi bine pitonat în zonele cheie!

LC2 - un horn vertical alungit, asigurat cu 2 pitoane (de fapt toată lungimea are respectivele 2 pitoane).

LC3 - o scurtă traversare în stânga pe o placă spălată și verticală (sunt pitoane pentru A0).

LC4 - ia sfârşit pe muchia Țimbalului Mare - teren uşor pe stâncă compactă, ocolind jnepenişul pe margine.

De la Refugiul Speranțelor, hățașul traversează Muchia Răchitei (hotar către sud-vest pentru Padina lui Râie) și coboară prin zona cu vegetație de-a lungul Brâului Ciorânga Mare. După 50 m de mers vedem în dreapta o mică grotă. În stânga acesteia și foarte aproape de ea începe un traseu alpin neomologat.

Se iese în Brâul de Sus, apoi coborâre pe Vâlcelul cu Fereastră.

Elod Miklos Mark
Piatra Craiului Turism-Alpinism - Emilian Cristea, 1984