Principalele obiective, apreciate de practicanții escaladei, sunt „klipele” de calcar, martori de eroziune, care punctează întregul parcurs al Văii Ampoiului în aval de orașul Zlatna. Formate din ciment calcaroas care înglobează sedimente caracteristice breciilor, orbitoline, șisturi cristaline și argile compactate, aceste stânci prezintă puternice elemente de eroziune ce creează un areal divers, cu posibilități multiple pentru practicarea escaladei. Numite de către localnici „Pietre”, „Bulbuci” sau „Bulzi”, aceste vârfuri stâncoase se constituie ca niște monoliți izolați, în formă de turnuri cu înățimi cuprinse între 10 m și 70 m înconjurați de pășuni. Principala caracteristică morfologică este dată de fețele verticale sau ușor căzute, cu textură diferită de la o zonă la alta a fiecărei stânci în funcție de alcătuirea geologică și orientarea geografică. Procesele de eroziune s-au concretizat în formarea unor porțiuni largi acoperite cu alveole, sau perforații rămase în urma alterării incluziunilor moi din gresie sau argile compactate.Cele mai importante stânci pentru practicarea escaladei sunt cele de la Ampoița; Calcarele de la Ampoița și Piatra Boului, Meteș; Pietrele Țana, Peșteruie, Peșterii, Piatra Varului, stâncile din satul Valea Mică și cele de la Bulbuce etc. Diferite din punct de vedere geologic, dar cu ample posibilități de practicare a escaladei sportive și alpinismului, sunt cheile unor afluenți din stânga ai Ampoiului, Cheile Ampoiței și Cheile Feneșului, precum și câteva țancuri izolate (Colțul lui Blaj) și pereți înalți (Dâmbău și Corabia).