Măcin

Munţii Măcin se împart în două mari zone reprezentative:

- Culmea Pricopanului, în zona nord-vestica, slab împădurită, dominată de stâncării, versanţi abrupţi, ecosisteme stepice;

- Culmea principală, zonă în cea mai mare parte împădurită, prezentând în partea nord vestica un relief înalt si abrupt, coborând lin spre sud si est sub forma unor versanţi cu pante line, cu mari bazine hidrografice împădurite.

Căţărarea în Măcin este o activitate relativ nouă, primele trasee fiind deschise la începutul anilor 80. Zona de căţărare s-a dezvoltat începând cu mijlocul anilor 90. În zonele de căţărare din Dobrogea, inclusiv munţii Măcin, activitatea de căţărare se desfăşoară după un Cod Etic de Căţărare (CEC), document adoptat în anul 2002 de către căţărătorii locali. Toţi căţărătorii aflaţi în vizită în această zonă, sunt rugaţi să-l respecte.

”Activitatea de căţărare în parc, a fost interzisă după înfiinţarea Administraţiei, pentru că traseele de căţărare stabilite de alpinişti după 1990 şi până la înfiinţarea Administraţiei parcului, puteau garanta căţărarea ecologică doar pentru clubul celor care au propus, Alpinet Galaţi, dar nu şi pentru ceilalţi practicanţi amatori ai alpinismului cu un de nivel minim sau mediu de pregătire.

Traseele de căţărare utilizate până la înfiinţarea parcului naţional sunt situate în ZPI şi ZPS.” (zone de protecție integrală și strictă).