Munții Măcin se împart în două mari zone reprezentative:

- Culmea Pricopanului, în zona nord-vestica, slab împădurită, dominată de stâncării, versanți abrupți, ecosisteme stepice;

- Culmea principală, zonă în cea mai mare parte împădurită, prezentând în partea nord vestica un relief înalt si abrupt, coborând lin spre sud si est sub forma unor versanți cu pante line, cu mari bazine hidrografice împădurite.

Cățărarea în Măcin este o activitate relativ nouă, primele trasee fiind deschise la începutul anilor 80. Zona de cățărare s-a dezvoltat începând cu mijlocul anilor 90. În zonele de cățărare din Dobrogea, inclusiv munții Măcin, activitatea de cățărare se desfășoară după un Cod Etic de Cățărare (CEC), document adoptat în anul 2002 de către cățărătorii locali. Toți cățărătorii aflați în vizită în această zonă, sunt rugați să-l respecte.

”Activitatea de cățărare în parc, a fost interzisă după înființarea Administrației, pentru că traseele de cățărare stabilite de alpiniști după 1990 și până la înființarea Administrației parcului, puteau garanta cățărarea ecologică doar pentru clubul celor care au propus, Alpinet Galați, dar nu și pentru ceilalți practicanți amatori ai alpinismului cu un de nivel minim sau mediu de pregătire.

Traseele de cățărare utilizate până la înființarea parcului național sunt situate în ZPI și ZPS.” (zone de protecție integrală și strictă).