Traseul Vigh Tibor, 5B, este amplasat în Peretele Uriaș din Cheile Turzii. Un traseu clasic pe mai multe lungimi de coardă, cu priveliște superbă asupra cheilor.

LC 1 - Pornește pe o fisură înclinată spre stînga, cu pasaje ușoare care are după vreo 18m un hornuleț de 2-3 m. Odată urcat hornulețul observăm spre dreapta o brîniță de iarbă și un piton loc care ne poate dezorienta. Noi continuăm tot spre stînga ascendent, printr-o zonă cu blocuri de piatră și iarbă, ajungînd la o linie de spituri din traseul "Ilegal". Continuăm tot spre stînga spre un al doilea mic horn pe care îl urcăm prin stînga apoi odată ajunși deasupra lui întîlnim regruparea la două spituri. Regrupare comodă, pe un prag mare. Lungimea are 50m și gradul 5.

LC 2 - Pleacă spre dreapta, loc unde depășim un mic pas de gradul 6+ la trecerea peste un prag, apoi continuăm tot ascendent dreapta de-a lungul unui prag stîncos, îngust. După vreo 15m linia de pitoane ne duce în sus, pe un soi de fisură largă ce ne conduce la niște praguri și bolovani mari unde trebuie să avem grijă la ce atingem căci nu toate sunt solide. De aici continuăm ascendent pînă pe un tăpșan mare unde regrupăm la spituri și ancore. Regruparea este comună cu traseul Quo Vadis. Lungimea are 45m și grad maxim 6+ la plecarea din regrupare.

LC 3 - Pleacă vertical pe o creastă ușoară, de gradul 3, pînă se ajunge în vîrful acesteia unde întîlnim o mică strungă. Coborîm în aceasta spre stînga, orientîndu-ne spre peretele din față. Aici avem de urcat un mic horn care nu este chiar atât de friabil. Hornul este asigurat cu două pitoane doar că într-unul dintre ele nu intră carabinierele. De asemenea pe la jumătatea hornului avem și un spit la vreo un metru și jumătate stînga de linia noastră. După urcarea hornului ajungem pe un mic prag de piatră unde regrupăm la spituri. Lungimea are 30m și gradul 3 poate 3+ la horn.

LC 4 - Pleacă în sus ușor stînga apoi, la cîțiva metri de la regrupare începe să traverseze diagonal stînga peste cîteva muchii (deasupra avem un mic tăvănel) ajungînd la un horn ce nu se vede din regrupare, horn pe care se poate ajunge foarte lejer din traseul Quo Vadis dacă se greșește linia acestuia în LC4, aici traseele apropiindu-se la vreo 3m unul de celălalt (pe traversare, cînd nu mai vedem pitoane și ne întrebăm pe unde ar fi linia traseului, continuăm ascendent stînga, nu orizontal). Parcurgem hornul pînă cînd acesta este întrerupt de un bolovan mare ce despică hornul în două variante. Noi urmăm varianta din dreapta, ieșind la un moment dat chiar pe fața din dreapta pentru a reveni apoi în horn la capătul căruia regrupăm la spituri. Lungimea are 30m și pas de 6+ pe traversarea spre baza hornului.

LC 5 - Plecăm în sus spre o arcadă foarte vizibilă traversînd pe sub aceasta spre stînga unde prindem o fisură largă ce mai sus ia aspect de horn ce se termină la un prag stîncos unde se află o regrupare intermediară la două pitoane. De aici traversăm spre dreapta descățărînd pentru a prinde linia unui alt horn la capătul căruia regrupăm la spituri. Lungimea are 38m și un pas estimat la 7-/7 pe fisura de după arcadă.

LC 6 - Pleacă diagonal dreapta spre o față spălată unde pitoanele dese ne ajută să trecem la artificial. La un moment dat se desprinde pe verticală o linie de spituri unde se află o variantă cu gradul estimat între 8- și 8+. Noi continuăm spre dreapta urmînd linia pitoanelor clasice, trăgînd de bucle, punînd scărițe făcînd manevre de corzi. Spre finalul lungimii se urcă vertical ieșind pe linia crestei de unde mai urcăm cîțiva metri pînă la o regrupare cu spituri. Lungimea are 28m, iar gradul pe traversare este de 6, A1.

LC 7 - Pleacă prin dreapta crestei peste niște praguri și fisuri oblice ce ne readuc pe creastă, continuînd pe aceasta pînă la terminarea ei, loc unde regrupăm la două spituri cam prost poziționate. Regruparea este comună cu cea din traseul Quo Vadis. Lungimea are 35m și gradul 4.

LC 8 - Comună cu ultima lungime din Quo Vadis. Pleacă vertical pe o muchie a crestei apoi depășește o mică față cu prize bune după care ține linia crestei, panta și dificultatea scăzînd, dar și asigurările fiind mai rare. Se regrupează după 60m la o regrupare cu spituri și lanț, aflată într-o strungă. Dificultate estimată pe la gradul 6 la plecarea din regrupare.

Intrăm în Cheile Turzii dinspre Petreștii de Jos. Pornim la pas pe poteca străjuită pe partea stângă de râul Hășdate. Ajungând în dreptul Peretelui Uriaș, cel mai proeminent perete din chei, trebuie să traversăm râul. Acolo unde poteca este la nivelul apei, se vede clar dincolo intrarea în câteva trasee. Unul dintre ele este legendarul Madona Neagră. Un pic mai la stânga este fisura de pornire în Vigh Tibi.

Din Platoul Domogledului, respectiv de lângă Crucea Sânduleștilor, poteca coboară într-o mică vale și apoi urcă imediat înapoi în platou. De aici se face fie stânga, spre Petreștii de Jos, fie dreapta spre satul Cheia și cabana Salvamont. Ambele poteci sunt în coborâre fie pe pășuni fie prin pădure și duc în 15-20 minute înapoi la intrarea în Cheile Turzii.

Cristian Popescu - http://totpedrum.blogspot.ro/2015/04/traseul-vigh-tibor-8lc-7-7-varianta-8-8.html
Ioana Acsinia - http://flutureledepiatra.ro/2014/06/12/traseul-vigh-tibor-cheile-turzii/
Mihai Dăițoiu - http://via-aventura.blogspot.ro/