Primul dintre traseele ce se succed de-a lungul Brâului de Sus, de la vest la est, urcă spintecătura surplombantă, înaltă de aproape 80 m, denumită Homul Mare de la Izvor, care brăzdează Peretele Clăii Mari pe aproape jumătate din înălțimea lui. Partea superioară a traseului se desfășoară peste o față foarte expusă, cu numeroase traversări și pasaje de escaladă liberă.

De la găvanul cu izvor, de sub Brâul de Sus, hățașul urcă în diagonală, pe sub perete, îndreptându-se către rariștea de pădure ce o avem în față. Înainte de a pătrunde în aceasta, ne abatem către stânga, urmând brâul în trepte, ce urcă oblic pe fața peretelui, către marele horn,

În prima L.C. urmăm, pe o distanță de cca. 10 m, o brână îngustă, după care prindem linia unei fisuri cu prize mici, pe verticala căreia înaintăm, escaladând cu ajutorul pitoanelor și al scărițelor o serie de obstacole înclinate. După 40 m ne regrupăm pe o platformă marcată cu 2 pitoane.

Reluând escalada, ne cățărăm liber în cea de a 2-a L.C., cca. 6 m, de-a lungul unui obstacol în diedru și ajungem în interiorul marelui horn: escaladăm obstacolele acestuia prin ramonaj, iar punctele în care se îngustează le depășim, ieșind aproape complet din horn. Într-un punct unde înaintarea nu mai este posibilă părăsim linia acestuia, prin stânga peretelui, iar cu ajutorul a 3 pitoane reușim să ne cățărăm până la nivelul unei plăci, pe care o trecem prin opoziție, reintrând apoi în marele horn, în interiorul căruia ne regrupăm.

Pe parcursul celei de a 3-a L.C. ramonăm sprijiniți cu picioarele pe ambii pereți ai hornului, foarte deschis la început și întrerupt într-un punct de un pasaj surplombant. Pe măsură ce urcăm, hornul se îngustează, iar în partea finală sfârșește sub tavanul unei surplombe de mari dimensiuni, peste care trecem direct, printr-o fisură deschisă. Deasupra tavanului întâlnim un diedru cu roca din gresie, dincolo de care ne regrupăm, pe vârful unui mic țanc.

De pe vârf reluăm escalada, în cea de a 4-a L.C., urcând cca. 12 m o fisură înclinată oblic către dreapta. La capătul acestui pasaj, traseul își schimbă direcția către stânga. Traversăm în această direcție o față foarte înclinată, conduși, în continuare, de linia unei fisuri, pe care ne cățărăm neasigurați, până la baza unor blocuri ruinate, unde întâlnim o bună platformă de regrupare.

În cursul celei de a 5-a L.C. înaintăm cu multă atenție, cățărându-ne pe aceste blocuri, după care, printr-o traversare către stânga, ajungem într-o zonă ce-și pierde din asperitate pe un scurt interval. De-a lungul acesteia urcăm un pasaj de gresii dispuse în trepte și ieșim, după 40 m, pe o platformă situată la baza unui diedru înconjurat de blocuri și lespezi înalte.

Fiind lipsit de fisuri, parcursul celei de a 6-a L.C. se escaladează prin cățărare libera. Primul obstacol îl constituie diedrul sub care ne-am regrupat o apoi o înlănțuire de fisuri, întrerupte de mici praguri de-a lungul cărora înaintăm, ajungând la baza unei fisuri deschise, care este ultimul obstacol al traseului. Pasajul, dificil și obositor, se escaladează prin opoziție, folosind pentru sprijin micile asperităti ale peretelui. Pe vârful unui țanc escalada ia sfârșit. Din acest punct urcăm fețele înierbate până în Muchia Clăii Mari, areasta, urmată către vest, ne conduce în Șaua Clăii Mari.

Urmăm din Bușteni Drumul Urlătorilor; acesta conduce după o oră în punctul „La Vinclu”. De aci, după o serie de serpentine, drumul se continuă orizontal, iar după cca. 10 min de la Vinclu ajunge în V. Comorilor. Părăsind Drumul Urlătorilor, urmăm la dreapta tavelgul Văii Comorilor, escaladând direct sau ocolind obstacolele de pe parcurs.

Curând, valea confluează cu firul Comorlle Brânei, care coboară din stânga cum urcăm). Traseul nostru urmează în continuare firul din dreapta, denumit Valea Comorile Clăli, pe al cărui parcurs escaladăm la mici intervate trei săritori. Curând ajungem la confluența cu un mic vâlcel, care coboară din dreapta (cum urcăm) a cărui obârșie o distingem la o distanță de cca. 80 m mai sus.

Părasind firul principal, urmăm acest vâlcel în sus, pe o distanță de cca. 60 m, până în dreptul unui găvan (situat în stânga) din care un mic izvor își resfiră apele peste lespezile peretelui. De aci, spre dreapta, urcăm ușor pe hătașul Brâului de Sus, având în stânga peretele spintecat vertical de Hornul Mare de la Izvor.La baza acestuta ajungem orientându-ne în sus și către stânga, peste o serie de trepte înierbate.

Mergem pe Brâul lui Răducu până în Jepii Mari sau Jepii Mici (stânga sau dreapta, cum preferați) și coborâm pe marcajul turistic până în Bușteni.

Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000