Traseul a fost pitonat în stil alpin, în anul 1986 fiind finalizat de către Adrian Paută și Teodor Borodan și a vizat, o linie pereche cu Anonimus, adică (respectiv) surplomba din Ochiul (stâng al) Bufniței.

Tavanul din traseul nostru, adică din Ochiul (drept al) Bufniței este mare (aproape 20 m – cu surplombă de ieșire), dar, nu se deschide deasupra abruptului, ci deasupra unui cireș sălbatic din Poiana Suspendată (de unde și numele traseului nostru).

Din câte știm, tavanul ar fi fost parcurs la liber (de Ghiță Pop, nu din prima, ci după lucru repetat al pasajului); iată deci o reală provocare pentru a parcurge traseul. Nu recomandăm să se unească lungimile, pentru că frecarea corzii poate devini excesivă.

LC 1 (30m, 6plus): Prima lungime (a fost pitonată în iarna lui 1985) pornește pe o față cam spălată, depășește creasta oblic spre dreapta, apoi drept în sus pe un diedru (pe alocuri înierbat), după care, traversăm înapoi creasta (5-6 m orizontal stânga), până pe un prag comod, unde regrupăm.

LC 2 (35m, 7-): Continuăm în sus, pe o succesiune de diedre cu mici zone surplombate, toate ușor spre stânga (și care se trec frumos la liber); diedrul final, cu stâncă curată, duce (ușor spre dreapta) până sub buza de vegetație, ce se răsfrânge peste abrupt, din Poiana Suspendată. Aici regrupăm.

LC 3 (25m, 5plus): Ieșirea în poiană e destul de dificilă, pentru că deasupra peretelui e un etern grohotiș instabil, dublat de un tufăriș agresiv (cândva zona era mereu curățată). În stânga diedrului, e un piton ascuns din care (la premieră cel puțin,) ieșirea era/este mai facilă. Se urcă deci pe grohotiș, până sub un pom (cu un piton înfipt într-o creangă), după care, traversăm poiana prăvălită (tot pe grohotiș), oblic spre stânga, până sub tavanul din Ochiul (drept al) Bufniței. Acolo întâlnim traseul Intersectat, care vine (pe lângă perete) din stânga și pleacă (tot pe lângă perete) spre dreapta (ieșind pe următorul vâlcel din dreapta). Mai în stânga cu 15-20 m, este surplomba din Anonimus, adica Ochiul (stâng al) Bufniței. Noi însă regrupăm sub tavanul din Ochiul (drept al) Bufniței, lângă un bolovan masiv din poiană (de aici vom vedea mai bine manevrele capului de coardă, mai ales ieșirea din tavan).

LC 4 (20m, 9-?): Pornim pe un diedru deschis, care se termină în fundul tavanului. De aici traversăm spre dreapta “cu tavanul în cap”, alegând cu grijă prizele de picioare. Aici am găsit niște pitoane vechi, dar care nu rezolvau ieșirea din tavan (punctul cheie din întreg traseul). Tavanul se termină cu o surplombă în care găsim două clepsidre sănătoase, cu ajutorul cărora ieșim în perete. La capătul porțiunii surplombate, găsim regruparea într-o fisură orizontală, pe dreapta. Nu are rost să continuăm fără regrupare (deși lungimea e cam scurtă), deoarece, și asa, coarda vine destul de greu.

LC 5 (30m, 7-): Continuăm câțiva metri în sus, după care, urmează Micul Traverseu (adică 8-10 m spre stânga pe fața de deasupra tavanului). La început, traversăm pe o fisură, apoi, pe praguri succesive, trecem și de un vâlcel (cam înierbat), și ajungem să regrupăm pe un prag comod (sub o creastă de pinten).

LC 6 (35m, 5plus): Traseul pierde din dificultate, dar câștigă în frumusețe și spectaculozitate (dedesubt se vede șerpuind Crișul în defileu – nu mai suntem strict deasupra Poienii Suspendate, și privelistea se deschide spectaculos). Parcurgem matematic linia crestei, care spre final pierde din verticalitate, trecând peste praguri succesive, și, la final, regrupăm pe un prag comod (de pe acest prag, se iese apoi facil în pădure, ușor spre dreapta).