Pentru a intra pe fisură, urmăm un traseu indirect, de-a lungul unui brâu orizontal ce începe din firul văii (în amonte de fisură) și se prelungește, pe o distanță de aproape 100 m, către dreapta (cum privim spre Colțul Mălinului).

De la baza Fisurii Mălinului, prima L.C. trece peste un horn foarte înclinat. Pe această porțiune efectuăm o serie de traversări scurte, însă complicate, din cauza prizelor extrem de mici. O surplombă tăiată frontal de o fisură este trecută ușor cu ajutorul unei piramide; de aici, pasajul continuă de-a lungul unei noi fisuri care, pe măsură ce urcăm, devine tot mai largă.

În cursul celei de a 2-a L.C. efectuăm un ramonaj de 40 m, de la capătul căruia putem urma una din variantele de mai jos:
a) prima urcă direct în coama ce leagă Colțul Mălinului cu Dintele dintre Colți (varianta, ușoară, nu prezintă un interes tehnic deosebit);
b) a 2-a variantă urmează fisura ce se dirijează spre dreapta, către Colțul Mălinului, pe cel mai interesant dintre pasajele întregului parcurs. Pe această porțiune, escaladând printr-un ramonaj foarte deschis un horn înalt, ajungem în dreptul unei grote cu stânca de culoare neagră-cenușie, unde ne regrupăm.

În cea de a 3-a L.C., părăsind grota, efectuăm initial o traversare, după care, escaladând prin ramonaj o fisură verticală, ieșim la 20 m sub vârf, de unde dificultățile traseului scad simțitor.