Imediat deasupra confluenței cu Râpa Mare ne întâmpină un horn dificil, pentru evitarea căruia este preferabil să luăm din Brâul Mare o mică ramură a acestuia, care în urcuș spre stânga iese într-un scoc înclinat. Urmându-l în amonte, putem reveni la scurtă vreme în talveg. O nouă săritoare, incomodă prin îngustimea ei, poate fi conturnată prin dreapta. De aici, o bună bucată de drum nu mai întâlnim obstacole serioase.

În apropierea Brâului Acelor, o săritoare ne obligă la o traversare (inițial ascunsă ochiului) în dreapta, dincolo de care putem ieși pe fețele laterale de sub Acul de Sus sau urma talvegul, între altele trecând peste două praguri.

Deasupra Brâului Acelor, o săritoare pare să închidă calea. Cercetând-o de mai aproape, fioroșenia ei se diminuează. Alegem pentru avans fisura din stânga, care, deși ne întrebuințează serios, ne conduce deasupra obstacolului. Apoi, pentru scurtă vreme, panta locurilor scade, ulterior luându-ne în primire o săritoare circa 6 metri înălțime, cu bolovan în afara căruia ieșim prin ramonaj. Urmează o copie la scară redusă (4 metri) a obstacolului precedent.

Ultimul „problem" îl constituie o săritoare înaltă, care deși a căpătat în ultimii ani o fereastră, se evită îndeobște pe un prag din dreapta, iar apoi pe fețele de pe acea parte (flanc pe care pot fi ocolite și precedentele două săritori). Curând ieșim în Strunga Acului de Sus.