Actualizare decembrie 2023:
„A doua săritoare, cea cu fața căzută, e serios modificată în comparație cu aprilie 2023, nu se mai poate iesi pe dreapta, și ieșirea pe stânga e printr-un fel de fereastră mizerabilă și plină de grohotiș si friabilități în echilibru dubios, într-o manevră de angajament pt cine o merge cap pe acolo (ai șanse bune să îți tai coarda dacă zbori pe final, e o muchie aiurea rău pe acolo)”

În amonte de confluența cu Vâlcelul Țancurilor, firul comun Râpa Zăpezii - Valea Adâncă străbate în lung Poiana II la capătul superior al căreia (după 20-30 minute de mers), cotind la stânga pătrunde în abrupt. Aici, el intră într-un prim defileu, unde rezistă uneori de la an la an un strat gros de zăpadă înclinată, a cărui depășire necesită folosirea pioletului.

Urmează un loc ceva mai larg, unde se abate spre dreapta Valea Adâncă, iar către o strungă din stânga, un horn (din care pornea cândva o variantă de ocol, pe fețe aeriene astăzi în bună parte surpate). Ne întâmpină curând o primă săritoare, de mică înălțime, peste care săltăm prin dreapta (în partea superioară prizele lipsesc). Apoi calea este închisă de un bloc considerabil, pe care îl depășim prin stânga, folosind pentru asigurare micile ferestre pe parcurs de doi bolovani. După alte două praguri (de 3-4 metri fiecare) atingem zona de maximă îngustime a părții inferioare a văii. Descoperim aici o lespede spălată, de circa 12 metri înălțime, pe care o suim grație unei fisuri. O săritoare aparent complicată se escaladează apoi prin ulucul ce o brăzdează.

În aceste locuri, ochiului îi devine accesibil întreg trupul muntelui, până la Ace. Din stânga coboară aici o șiștoacă stâncoasă (conduce în Strunga Vântului) prin care evităm o nouă săritoare.

Imediat mai sus, firul principal primește din dreapta Râpa Mică. Acești afluenți permit evitarea elementară a segmentului până în Brâul Mare al firului principal — punctat de vreo trei săritori incomode. Imediat deasupra Brâului Mare, Râpa Zăpezii se bifurcă: Râpa Mare, în stânga; Râpa Crucii, în dreapta.

Râpa Mare
O primă săritoare, exact deasupra confluenței, se evită pe un prag stâncos din stânga (eventual pe Brâul Mare și urcuș ulterior pe fața din acea parte). Malul din stânga devine apoi accesibil, fiind îndeobște preferat talvegului punctat rareori de săritori. Terenul se asprește însă deasupra Brâului de Mijloc, unde pătrundem într-un nou canion.

Aici, o primă săritoare se depășește prin stânga, de ajutor fiind o fereastră prin care se poate introduce o asigurare. În continuare, un horn vertical (12-15 metri, cu oarecare surplombă în partea superioară) ne întrebuințează serios. Din fereastra unei noi săritori ieșim apoi pe neașteptate în panglica celui mai de sus brâu al versantului. Ne permitem aici o ieșire pe muchia din dreapta, în inima uneia dintre cele mai frumoase zone ale Bucegilor, unde privirea aleargă pe rând la brâul suspendat între pereți, la Acele profilate pe cer și la Râpele adâncite în trupul muntelui.

Deasupra Brâului Acelor, Râpa Mare găsește loc să se despletească în două fire, care vor sui îngemănate, la numai 10-15 metri distanță, până la obârșie. După trecerea unui prag, ne angajăm pe ramura din dreapta, care ne primește cu o fereastră. La mică distanță, trecem în ramura din stânga, care ne conduce fără probleme în Strunga Acului Mare.