Traseul este unul destul de friabil, mai ales în partea sa superioară. Este unul din traseele "făcute la normă" în acea perioadă de tristă amintire. Priveliștea și unghiurile inedite din care putem vedea Claia Mică, Claia Mare, precum și ceilalți pereței îndulcesc din gustul amar lăsat. Este recomandat să avem un set mic de frienduri și preferabil și un ciocan.

LC 1: Plecăm în sus pe fisura tare, dar bine pitonată. Avem o ieșire mai emoționantă pe un mic friabil, terenul cade pentru următorii 2-3m. Aici la stânga putem vedea cablul ce duce către Hornul cu Flori. Continuăm în sus pe un diedru foarte frumos și spectaculos. Unele pitoane sunt mai distanțate însă putem suplimenta foarte bine cu frienduri. La finalul diedrului avem o trecere mai emoționantă, trebuie să luăm în brațe un biscuite mare, și să traversăm la stânga. Ieșim pe un petic de iarbă, mai asigurăm un piton și ieșim pe platfoma primei regrupări. 40m, grad 7-/7

LC 2: În sus pe fața căzută, apoi un traverseu scurt stânga. Prima asigurare, un spit, este cam la 6m de la plecare. Continuăm pe fisură, unde avem încă 2 pitoane și ieșim pe o mică brână de piatră. Ne orientăm către dreapta la 2 pitoane apropiate, apoi spre stânga, pe un teren foarte friabil, însă bine asigurat. Finalul lungimii este mai compact, o față căzută frumoasă, apoi un traverseu către dreapta la regrupare. 30m, grad 6plus

LC 3: Este extrem de friabilă. Mare parte din ce atingem se desprinde. În sus pe diedru, plecarea este foarte bine asigurată. Ajungem la o țeavă (ce o putem dubla cu un friend), urmează o serie de pitoane slabe, până la un spit la niște gresii care se exfoliază. Aici avem o mică surplombă, bine asigurată cu un piton nou. Ținem fisura, asigurăm o țeavă, apoi încă 2-3 pitoane îndoielnice, și ieșim la dreapta pe o crestuliță friabilă. Regrupăm lângă copac. 27m, grad 7-

LC 4: Este banală și nu are asigurări fixe. Ținem crasta în sus printre boscheți și copaci. Regrupăm la ultimul copăcel cu cordelină de sub vârf. 40m, grad 3-