De pe platforma de plecare atacăm primele obstacole, folosind pitoanele dispuse pe verticala unei fisuri ce spintecǎ peretele de culoare gălbuie. După circa 10 m întîlnim un pasaj surplombat care constituie punctul dificil al traseului. În continuare, direcţia pitoanelor dispuse în fisuri sinuoase produce frînghiilor o frecare accentuată. Pentru a evita acest impediment, capul de coardă va rări din carabiniere sau acolo unde nu se poate va folosi pentru fixarea corzilor două carabiniere înlănţuite. Regruparea o facem deasupra acestui obstacol.
        A doua l.c. îşi pierde din dificultate. Escalada se desfǎşoară pe un perete uşor friabil, traseul orientîndu-se către dreapta. Pitoanele de asigurare, bine fixate, ne arată direcţia spre platforma de regrupare.
        În a treia l.c., unde roca este friabilă, înaintarea o facem destul de anevoios pînă la un ţanc izolat şi vizibil, unde executăm regruparea.
        Urmǎtoarele două l.c. le parcurgem prin interiorul unui horn adînc pe care-l urmăm pînă aproape de linia crestei. În porţiunea finală înaintăm printre numeroasele blocuri instabile, ajungînd pe Muchia Padinei Popii.