Traseul se caracterizează prin căţărare liberă, traversări expuse şi mici porţiuni surplombate. Pitoanele, dispuse la mari distanţe, nu sunt
suficiente, ceea ce pentru căţărătorii neantrenaţi este de reţinut.

Prima lungime de coardă a traseului o desfăşurăm în lungul unui scoc uşor conturat pe faţa peretelui. Obstacolele iniţiale sunt de regulă mici surplombe şi pasaje cu prize fine, pe care le depăşim folosind frecvent scăriţele. Regruparea o executăm după 40 m, la capătul de sus al unui horn cu deschiderea moderată.

Printr-o abatere către stânga începem escalada în a doua lungime de coardă de-a lungul unei muchii uşor conturate, lungă de 38 m. Roca
friabilă întâlnită pe acest pasaj ne obligă să folosim, în afara celor trei pitoane existente în pasaj, şi pitoane suplimentare.

După regrupare continuăm escalada în cea de-a treia lungime de coardă pe aceeaşi muchie, căţărându-ne circa 25 m, până la limita inferioară a unui scoc, unde ne regrupăm.

A patra lungime de coardă o desfăşurăm în lungul scocului menţionat. Obstacolele lui, puternic înclinate, le depăşim căţărându-ne prin ramonaj. Escalada ia sfârşit pe Muchia Padinei Popii.