Hornul Închis este numele uneia dintre văile de abrupt adâncită pe versantul nord-vestic al Pietrei Craiului, în zona străbătută de-a curmezişul de Brâul Ciorânga Mare, şi face parte din ansamblu de torenţi ce aparţin Padinei lui Râie. Denumirea foarte sugestivă vine de la săritoarea înaltă şi inaccesibilă ce întrerupe hornul în treimea lui mijlocie, obligând alpinistul la un mic ocol. Pentru alpinişti, Hornul Închis prezintă interes numai în porţiunea centrală, care începe de la 1790 m, alt. (din Brâul Ciorânga Mare) şi sfârşeşte la 2 000 m alt. (pe Brâul de Sus, nu departe de punctul ,,La Amvon”).
Porţiunea superioară, situată în amonte de Brâul de Sus, se parcurge foarte rar.

Din Brâul Ciorânga Mare urcăm ultimele pante înierbate către gura Hornului Închis, aflat în dreapta. Hornul, mărginit de pereţi foarte apropiaţi, este întrerupt frecvent de săritori ce nu depăşesc 10 - 12 m, pe care le trecem fie direct, fie ocolindu-le. În general, obstacolele sunt elementare, dar pun probleme de securitate în timpul umed când roca devine alunecoasă.

La 1940 m alt., Hornul Închis este întrerupt de o săritoare inaccesibilă, înaltă de circa 60 m. Orientându-ne către dreapta, pe versantul stâng al văii, evităm obstacolul, urmând un brâu care se îngustează pe circa 10 m. Cu ajutorul a două pitoane trecem acest pasaj, continuând traversarea până în albia unui vâlcel cu panta înclinată. Urcând de-a lungul acestuia, ajungem pe Brâul de Sus unde de obicei alpiniștii consideră escalada terminată.