Hornul din Brâul Răchitei
Traseu clasic • 3B, 5c • 5 LC
Imagini si topo
Sumar
Date traseu
Tip
Traseu clasic
Grad
3B, 5c
Lungime / pasaje
5 LC
Numar lungimi
5
Durata parcurgere
3 ore
Durata acces
2 ore
Sezonalitate
Luni recomandate
Iunie, Iulie, August, Septembrie
Luni acceptabile
Mai, Octombrie
Luni de evitat
Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Noiembrie, Decembrie
Istoric si premiere
Premiera
Ionel Coman, Petre Strat · 15.07.1950
Descriere
Din punctul de ramificație al potecii spre Brâul Ciorânga Mare ne abatem la dreapta spre Padina lui Călineț şi după 30 m părăsim poteca, urmând către stânga un hățaș ce urcă susținut pe fețele acoperite cu jnepeni și molizi ale Peretelui Răchitei. După circa 100 m de mers, pădurea se mai rărește. Obstacolele ușor înierbate au forma unor săritori cu fisuri deschise și praguri largi. Din loc în loc se văd mici pâlcuri de jnepeni sau molidiș. Cățărându-ne în lungul obstacolelor mai sus menționate, înaintăm către linia de molizi înalți, crescuți pe Brâul Răchitei, folosind pentru asigurare pitoanele fixate în punctele mai dificile. Pasajele din zona inferioară a hornului sunt parcurse de către alpiniștii bine antrenați prin cățărare liberă.
Ajunşi pe Brâul Răchitei, identificăm cu ușurință deschiderea largă a Hornului din Brâul Răchitei, de unde începem escalada propriu-zisă.
Prima l.c. începe cu un pasaj surplombat pentru depășirea căruia folosim pitonul dispus la circa 2 m de punctul de plecare. Prin interiorul hornului, ospitalier la început, ne cățărăm, trecînd frânghia prin puţinele pitoane existente până la platforma înierbată, unde ne regrupăm.
A doua l.c. reprezintă pasajul cel mai greu al traseului. Deasupra noastră, hornul se conturează perfect, apropiindu-şi pereţii verticali într-atât, încât escalada prin ramonaj o executăm în cele mai bune condiții. Porțiunea superioară a obstacolului ne obligă să ieșim mult în afară, ceea ce impune o atenție deosebită pentru capul de coardă, mai ales că pereții hornului sunt uneori umezi. După regrupare reluăm escalada.
În cea de-a treia l.c. hornul, mai puţin înclinat și cu obstacole dispuse în trepte, îl depășim relativ ușor în comparaţie cu obstacolul precedent. Regruparea o executăm pe un turn de piatră care marchează sfârşitul hornului.
În a patra l.c. coborâm de pe turn, depășindu-i strunga și continuăm escalada prin cățărare liberă pe fața unui perete cu prize bune. Un punct mai dificil ne obligă să folosim un piton de asigurare, singurul pe toată întinderea acestei l.c.
În a cincea l.c., traseul urmează Muchia Țimbalului Mare, marginită în stînga de Vâlcelul cu Smirdar, iar în dreapta de Hornul Adânc. Peisajul înconjurător și mai ales regiunea Călinețului răsplătesc din plin efortul depus pentru escalada acestui traseu. Capătul de sus al crestei, pe care înaintăm, ia sfîrşit în zona înverzită și acoperită cu jnepeni, denumită “La Amvon”.
Acces
Retragere
Surse
Radu Țițeica, Niculae Baticu - Pe crestele Carpaților, Editura Sport Turism, 1984
Ion Coman, Am îndrăgit munții, 1963
Comentarii si parcurgeri
Comentariu · Rupi · 04 oct. 2019, 06:59
Ion Coman, Am indragit muntii: Hornul propriu-zis începe cu o surplombă ușor accentuată, în care primul piton a fost bătut stînd în piramidă pe umerii tovarășului de echipă. Această primă lungime de coardă, trecînd prin ovalul mai multor carabiniere, ia sfîrșit pe o platformă ierboasă. Deasupra ei, hornul se adîncește și se strîmtează, cu pereți aspri, verticali. Tehnica la care apelăm este mult iubitul „ramonaj", cu spatele pe un zid și tălpile picioarelor în opoziție. Ieșirea din cleștele crăpăturii reclamă oarecare efort, în schimb a treia lungime de coardă se desfășoară din nou pe teren ospitalier, urcînd în salturi la vîrful izolat Ne aflăm aici aproape de nivelul crestei și jnepenișului care încinge abisul Hornului Adînc. Strunga și peretele următor, cu un singur piton, reprezintă ultimul „pîrleaz" al traseului încîntător de deasupra Brîului Richiții.
Comentariu · Rupi · 04 oct. 2019, 06:58
Ion Coman, Am indragit muntii: Hornul propriu-zis începe cu osurplombă ușor accentuată, în care primul piton a fost bătut stînd în piramidăpe umerii tovarășului de echipă. Această primă lungime de coardă, trecînd prinovalul mai multor carabiniere, ia sfîrșit pe o platformă ierboasă. Deasupra ei, hornul se adînceșteși se strîmtează, cu pereți aspri, verticali. Tehnica la care apelăm este multiubitul „ramonaj", cu spatele pe un zid și tălpile picioarelor înopoziție. Ieșirea din cleștele crăpăturii reclamă oarecare efort, în schimb atreia lungime de coardă se desfășoară din nou pe teren ospitalier, urcînd însalturi la vîrful izolat Ne aflăm aici aproape de nivelulcrestei și jnepenișului care încinge abisul Hornului Adînc. Strunga și pereteleurmător, cu un singur piton, reprezintă ultimul „pîrleaz" al traseuluiîncîntător de deasupra Brîului Richiții.
Comentariu · Rupi · 04 oct. 2019, 06:56
Ion Coman, Am indragit muntii: Hornul propriu-zis începe cu osurplombă ușor accentuată, în care primul piton a fost bătut stînd în piramidăpe umerii tovarășului de echipă. Această primă lungime de coardă, trecînd prinovalul mai multor carabiniere, ia sfîrșit pe o platformă ierboasă. Deasupra ei, hornul se adînceșteși se strîmtează, cu pereți aspri, verticali. Tehnica la care apelăm este multiubitul „ramonaj", cu spatele pe un zid și tălpile picioarelor înopoziție. Ieșirea din cleștele crăpăturii reclamă oarecare efort, în schimb atreia lungime de coardă se desfășoară din nou pe teren ospitalier, urcînd însalturi la vîrful izolat Ne aflăm aici aproape de nivelulcrestei și jnepenișului care încinge abisul Hornului Adînc. Strunga și pereteleurmător, cu un singur piton, reprezintă ultimul „pîrleaz" al traseuluiîncîntător de deasupra Brîului Richiții.
Parcurgere · Lucian Apostu · 06 aug. 2016
Parcurgere · Lucian Apostu · 23 feb. 2011
Am parcurs aproape 2 lungimi .
Parcurgere · Eugen Popescu · 01 aug. 1980