Gura Hornului Adânc se află la circa 20 m de ultimul horn prin care am coborât în firul Călineţului, venind din Şaua Scării de Fier. Obârşia Hornului Adânc este situată în apropierea punctului “La Amvon”, unde Muchia Ţimbalului Mare lasă o ramură viguroasă către nord-vest, denumită Creasta Frumoasă. Pe dreapta, Hornul Adânc este mărginit de peretele ce debutează din Muchia Ţimbalului Mare şi a prelungirii ei, Creasta din Brâul cu Flori, iar pe stânga de peretele desprins din Creasta Frumoasă, prelungit cu cel al Crestei Prieteniei până în Vâlcelul Secundar al Hornului Adânc. De la acest vâlcel şi până în punctul de confluenţă, versantul Hornului Adânc îl formează peretele Crestei Şoimilor.

        Din Padina lui Călineţ urcăm săritoarea de la intrare fie direct, fie ocolind-o prin dreapta. Intraţi pe firul hornului, care iniţial are aspectul unui vâlcel, depăşim pe rând intrările pe traseele Creasta Şoimilor, Vâlcelul Secundar al Hornului Adânc şi Creasta Prieteniei. O grotă mare, denumită "Grota din Brâul Răchitei", marchează locul unde, pe dreapta văii, începe Brâul Răchitei. Dincolo de acesta, locurile devin sălbatice şi pereţii se apropie mult. O săritoare umedă şi întunecoasă ne blochează înaintarea, obligându-ne la o escaladă complicată. Folosind pitoanele dispuse în dreapta săritorii, înaintăm atent în diagonala către stânga până în firul hornului. De aici înainte, pe o mare distanţă, obstacolele nu mai sunt atât de dificile. Ultima porţiune a traseului prezintă o faţă înclinată, cu prize suficiente, care formează legătura dintre Creasta Prieteniei, aflată în dreapta noastră, şi Muchia Ţimbalului Mare, situată în stânga. De pe culmea uşor înierbată şi punctată de pâlcuri cu jnepeni, coborâm în punctul “La Amvon", unde escalada ia sfârşit.