Peretele Central sau Peretele Marelui Grohotiş este situat în porţiunea de mijloc a abruptului vestic, fiind delimitat către nord de vârful Lancea sau Colţul Carugelor, iar către sud de Muchia Roşie. Dispus în amfiteatru şi precedat de o imensă zonă de grohotiş, denumită de localnici Horjul Mare, peretele adăposteşte numeroase trasee alpine, stabilite de-a lungul anilor. Din păcate, punctele de intrare pe trasee sunt greu de identificat, nefiind marcate cu pitoane, lucru pe deplin justificat din punct de vedere tehnic, obstacolele de început fiind elementare.

Traseul Sudic din Peretele Marelui Grohotiş este situat în extrema sudică a peretelui (dreapta cum urcăm), linia lui ascendentă, conturată iniţial de-a lungul unui scoc, fiind vizibilă de la mare distanţă.

Primele două l.c. le desfăşurăm traversând în diagonală către dreapta, până într-un scoc pietros, conturat vizibil în perete.

A treia l.c. urmează interiorul scocului, unde roca uşor friabilă cere multă atenţie la alegerea prizelor. Pasajul ia sfârşit deasupra unui punct proeminent, evitat de noi printr-o traversare la stânga.

După regrupare reluăm escalada în a patra l.c. tot în lungul scocului, regruparea executând-o după 30 m.

În a cincea l.c. părăsim scocul, traversând 10 m către stânga, pe prispele rezultate din capetele feţelor de strat, şi continuăm înaintarea pe verticala peretelui, satisfăcuţi că traseul devine ceva mai dificil. Regruparea o executăm pe un prag de piatră.

În a şasea l. c. traversăm către stânga circa 25 m şi apoi ne regrupăm.

Pe linia de cea mai mare pantă pornim să escaladăm pasajele celei de-a şaptea l.c., unde trecem un punct surplombat, întrebuinţând pentru asigurare un piton. Deasupra pasajului întâlnim platlorma de regrupare.

Printr-o escaladă în diagonală către stânga, ocolim o spălatură. Deasupra ei, pe o terasă comodă, ne regrupăm la sfârşitul celei de-a opta l. c. Panorama ce ni se oferă spre valea Dâmboviţei şi masivul Păpuşa contrastează cu giganţii de stâncă ai Pietrei Craiului şi cu peretele nostru care, în ciuda obstacolelor uşoare, pare foarte impresionant.

Următoarele două l.c. le desfăşurăm în lungul unei fisuri deschise. Pasajul sfârşeşte cu o grotă de mici dimensiuni.

Din acest loc, singurul pasaj dificil până la creastă îl constituie o lespede spălata, situată la plecarea în a unsprezecea l.c.

Escalada ia sfârşit după treisprezece l.c., pe Creasta Sudică a Pietrei Craiului.