LC 2 (50m, 3) - Este cea mai scîrboasă lungime din traseu și cea mai urîtă porțiune pe care am cățărat-o vreodată, asta dacă poți numi mersul pe iarbă "cățărat". În prima jumătate se urcă o brînă, în fapt, o rampă oblică plină de iarbă care are doar vreo 2 pitoane. Se ajunge la niște copăcei și un prag. Aici avem pe peretele din dreapta un spit. De aici în sus lucrurile devin urîte. Se urcă o serie de praguri ce formează a doua jumătate a rampei, praguri friabile unde singurele prize sunt smocurile de iarbă. Mai urît este că și prizele de picioare sunt formate tot din pernițe de iarbă, multe dintre ele nefiind prea bine ancorate. Lungimea are 50m și se termină la o nișă unde se află o regrupare pe spituri și lanț.

LC 3 (45m, 6) - Pleacă cu o descățărare spre stînga traversînd vreo 2m, peste o muchie, apoi prinde linia unui horn ieșind mai sus, spre dreapta, pe o fisură înclinată. Se urcă, apoi se face ușor stînga pînă la un mic prag unde se prinde o altă fisură lungă pe care urcăm pînă în Brîna Suspendată unde dăm de o zadă. Urcăm prin dreapta acesteia apoi traversăm spre stînga vreo 8m peste o placă înclinată. La finalul plăcii regrupăm la 2 spituri de inox. Lungimea are 45m și un pas maxim de 6 pe fisura de sub Brîna Suspendată.


LC 5 (30m, 6/6plus) - Pleacă din regrupare vertical pe un mic horn ce se închide mai sus formînd o fisură. Puțin mai sus de spit avem două opțiuni. Prin fisura din dreapta, mai dificilă, sau prin stînga pe o placă ce sună a gol. Varianta pe stânga este mai accesibilă. De la placa respectivă facem o traversare dreapta spre fisură, apoi continuăm în sus pe această fisură, ce devine ușor friabilă, pînă la un pîlc de jnepeni pe care îl ocolim prin dreapta urcînd pe un horn pămîntos, friabil. După depășirea jnepenilor continuăm cam 10m pînă în șaua din creastă, unde avem și regruparea pe spituri. Lungimea are cam 30m, avînd un pas cam de 6plus în porțiunea de după hornulețul de la plecare.