Începem escalada primei l.c., înaintînd în diagonală către dreapta până sub tavanul surplombei vizibile de la plecare. Ajunşi sub aceasta, ne angajăm într-o traversare tot către dreapta, pe sub tavanul proeminent, folosind pitoanele aflate pe traseu. Regruparea se face cu ajutorul scăriţelor, pe un prag înclinat.

În a doua l.c. depăşim direct un obstacol surplombat, deasupra căruia întâlnim o fisură deschisă pe care o urmăm, căţărând şi în bavareză.

A treia l.c. constituie punctul de maximă încordare a escaladei; ea are caracteristic un bloc de calcare cu formă curioasă, ieşit mult în afară. Faţa lui netedă şi lipsită de fisuri o trecem frontal, folosind puţinele pitoane fixate prin alveole. După circa 20m ne regrupăm pe platforma înierbată, punctată de un molid şi de câţiva jnepeni.

În cea de-a patra l.c. obstacolele nu mai sunt atât de dificile. La început escaladăm prin ramonaj un horn mic şi înierbat. De la limita lui superioară, către dreapta, prindem coama de piatră bine conturată, pe care ne căţărăm până la întinderea completă a celor 40m de coardă.

Obstacolele întâlnite pe următoarele două l.c. (a cincea şi a şasea) le depăşim numai prin căţărare liberă până la Muchia Padinei Popii, unde escalada ia sfârşit.