Albișoara Hornurilor
■
Traseu alpin, 2A
Descriere
De la Verdeaţă, mai exact de pe pintenul unde se pun aici corturile, confluenţa Văii Albe cu Albisoara Hornurilor este greu depistabilă, iar firul acesteia din urmă este ascuns complet privirilor. Exact vizavi de pinten desluşim însă o copaie stincoasă, iar nu cu mult deasupra ei un horn cu pereţii apropiaţi (a nu se confunda şiştoaca abruptă aflată imediat în stinga) – pendinte de traseul cautat. După ce depăşim cu oarecare atenţie copaia, avansăm pină sub horn. Ascensiunea acestuia pune probleme, motiv pentru care il evităm prin dreapta. Dacă pină acum am desluşit cu greutate linia văii, deasupra amintitului obstacol aceasta vădeste o tăietura foarte clară (dominată la obirşie de hornurile care i-au dat numele).
Ne aflăm la această înăltime într-un canion, al cărui mal din dreapta este accesibil pină înaintea ultimei treimi a văii. În talveg se succed citeva săritori, care la început de sezon (când e mizgă, dar şi lipsă de antrenament) pot pune probleme. Ieşirea din canion este marcată de o săritoare cu frunte de pămint, unde săltăm în dreapta peste o crestuliţă, într-un jgheab pendinte de o ramură a văii ce a luat naştere pe nesimţite ceva mai jos.
Cum malurile sint aici foarte tentante, abandonăm pentru o vreme firul, revenind în el in zona unde malurile se inăspresc, gonind vegetaţia. Singura problemă este de aici un obstacol în două trepte, pe care il depăşim în ramonaj. Notăm si o săritoare extrem de îngustă care se trece plăcut, prin exterior. Citeva zeci de metri mai sus păşim pe Briul Hornurilor, unde ascensiunea albişoarei omonime ia sfirşit.
Ne aflăm la această înăltime într-un canion, al cărui mal din dreapta este accesibil pină înaintea ultimei treimi a văii. În talveg se succed citeva săritori, care la început de sezon (când e mizgă, dar şi lipsă de antrenament) pot pune probleme. Ieşirea din canion este marcată de o săritoare cu frunte de pămint, unde săltăm în dreapta peste o crestuliţă, într-un jgheab pendinte de o ramură a văii ce a luat naştere pe nesimţite ceva mai jos.
Cum malurile sint aici foarte tentante, abandonăm pentru o vreme firul, revenind în el in zona unde malurile se inăspresc, gonind vegetaţia. Singura problemă este de aici un obstacol în două trepte, pe care il depăşim în ramonaj. Notăm si o săritoare extrem de îngustă care se trece plăcut, prin exterior. Citeva zeci de metri mai sus păşim pe Briul Hornurilor, unde ascensiunea albişoarei omonime ia sfirşit.
Retragere
Se poate merge de aici
– pe Creasta Picaturii, spre Saua Mare (fata Hornurilor, direct, gradul III);
– coborire, in rapeluri, Fata Inalta (prin stinga, initial printr-o mare de jnepeni) si Albisoara Turnului;
– prin Tunel, pina in Briul Portitei (patru pasaje delicate), si pe acesta spre valea Jepilor (pina in dreptul Hornurilor Vaii Seci, alte patru puncte cu probleme);
– coborire, dupa opinia noastra cea mai clara si totodata rapida: Briul Hornurilor, la dreapta, 4-5 rapeluri pe Albisoara Gemenelor; luat apoi muchia injnepenita din stinga acesteia, de unde traversam, cind locurile o permit, in firul care s-a adincit pe nesimtite in stinga (si care poate purta numele unuia dintre primii exploratorii ai locurilor, Ion Cantniari). Acesta conflueaza nu departe cu Albisoara Crucii, loc in care traversam pe malul opus. Coborim apoi padurea de arbusti de pe acea parte, avind grija sa nu ne apropiem prea mult de vaile care o incadreaza (Alba si Crucii), si razbim curind in locuri unde apropierea de Verdeata – aflata la cinci minute de mers – nu mai pune vreo problema.
– pe Creasta Picaturii, spre Saua Mare (fata Hornurilor, direct, gradul III);
– coborire, in rapeluri, Fata Inalta (prin stinga, initial printr-o mare de jnepeni) si Albisoara Turnului;
– prin Tunel, pina in Briul Portitei (patru pasaje delicate), si pe acesta spre valea Jepilor (pina in dreptul Hornurilor Vaii Seci, alte patru puncte cu probleme);
– coborire, dupa opinia noastra cea mai clara si totodata rapida: Briul Hornurilor, la dreapta, 4-5 rapeluri pe Albisoara Gemenelor; luat apoi muchia injnepenita din stinga acesteia, de unde traversam, cind locurile o permit, in firul care s-a adincit pe nesimtite in stinga (si care poate purta numele unuia dintre primii exploratorii ai locurilor, Ion Cantniari). Acesta conflueaza nu departe cu Albisoara Crucii, loc in care traversam pe malul opus. Coborim apoi padurea de arbusti de pe acea parte, avind grija sa nu ne apropiem prea mult de vaile care o incadreaza (Alba si Crucii), si razbim curind in locuri unde apropierea de Verdeata – aflata la cinci minute de mers – nu mai pune vreo problema.
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Albișoara Hornurilor
Se încarcă...