Fața care formează în ansamblu versantul drept al Vâlcelului Caprelor prezintă în dreptul Degetului lui Călineț cea mai mare înălțime (aproape 120 m diferenţă de nivel). Obstacolele înșirate pe aceasta sunt deosebit de variate, ceea ce ne îndreptățește să spunem că
traseul este frumos. În porțiunea finală, pe ultimele lungimi de coardă, traseul își pierde din duritate, el urmând linia unei creste înalte.

Prima l.c. Fisura întâlnită inițial este cimentată, ceea ce a determinat fixarea pitoanelor la distanţe mari. După acest pasaj se conturează în perete o muchie de mici proporții, în jurul căreia înaintăm până la consumarea completă a celor 40 m de coardă.

Reluând escalada după regrupare, în a doua l.c., ne orientăm uşor în diagonală către stânga, depășind două pasaje proeminente, prin traversări succesive spre stânga. Ajunși la baza unui horn cu rocă friabilă, ne regrupăm după 30 m de la plecare.

A treia l.c. Printr-un ocol scurt, lăsăm deschiderea hornului în stânga. Paralel cu el prindem apoi o coamă de piatră pe care o escaladăm, ajutați de pitoane până în punctul unde aceasta dispare, peretele rămânând în continuare neted. Foarte dificilă, această față ne supune unui efort susținut, atât prin obstacolele pe care le opune, cât și prin lipsa fisurilor, obligându-ne indirect să ne cățărăm liber pe distanțe mari. Regruparea o facem pe muchia care formează cumpăna către est a Vâlcelului Caprelor.

Ultimele cinci l.c. prezintă numeroase obstacole de 3 și 4, pe care le depășim folosind câteva pitoane pentru asigurare. Unele pasaje, deosebit de frumoase, prezintă prize bune și ne cățărăm liber pe distanțe mari. Traseul ia sfârşit pe un colț singuratic.