Printre puţinele văi conturate până la Creasta Sudică a Pietrei Craiului şi în acelaşi timp uşor accesibile se numără şi Valea lui Ivan. Scocul ei adânc se evidenţiază bine deasupra potecii marcate cu triunghi albastru şi îl identificăm uşor după reperele menţionate în artera de bază.
        Părăsind poteca marcată, urcăm spre deschiderea văii. Urcuşul iniţial, desfăşurat peste mici săritori, ia sfârşit sub “Săritoarea Prelucie", singurul obstacol dificil de pe traseu, pe care îl depăşim, atacând faţa din dreapta văii (stânga cum urcăm). Obstacolele înşirate în continuare au forma unor praguri sau hornuri de mică înălţime, ele constituind un prilej de căţărare liberă uşoară; din loc în loc întâlnim mici zone de grohotişuri.
        În amonte de Brâul Roşu, valea mai prezintă câteva săritori care nu pun probleme tehnice. În porţiunea finală, firul văii se conturează către dreapta, lăsând în stânga (cum urcăm) un scoc adâncit în peretele sudic al Muchiei lui Ivan. Din dreptul Brâului de Sus, a cărui eşarfă verde o recunoaştem uşor, valea nu-şi schimbă aspectul, firul ei fiind întrerupt când şi când de obstacole înalte, dar nu dificile. Ieşirea la Creasta Sudică, după ce talvegul se pierde, o executăm traversând în diagonală către dreapta, pe un brâu foarte vizibil.