Faţa Strungii de la Turnul Şpirlei (denumit şi traseul Şpirlea 2) are o linie mai sinuoasă. De aceea capul de coardă trebuie să studieze şi să memoreze linia traseului înainte de a începe escalada, ghidându-se după pitoanele existente în perete.

Căţărarea, dirijată către strunga aflată între Turnul Şpirlei şi un colţ secundar aflat în aval, se face mai mult liber. Ajunşi în strungă, cercetăm atent peretele din stânga, corespunzător Turnului Şpirlei, pe a cărui verticală, chiar la început, se conturează un diedru. Folosind pitoanele fixate în lungul lui, înaintăm până în porţiunea centrală a peretelui, unde posibilităţile de escaladă pe verticală se întrerup. Pentru a continua, executăm o traversare către stânga, pe a cărei desfăşurare folosim pitoanele existente.

Ultima porţiune a traseului se desfăşoară prin interiorul unui horn larg, cu aspect de vâlcel. Prizele bune şi înclinaţia pantei, care se domoleşte treptat, nu ne mai pun probleme deosebite, dar ne cer aplicarea corectă a escaladei prin opoziţie.