Primele două lungimi (LC 1 și LC 2) sunt din traseul Fragilor. Puteți citi istoria traseului aici: http://topo-vadu-crisului.cassiomontana.org/istoria-sinuoasa-si-incalcita-traseului-zburatoru/

LC 1: Pornim aproape din apă, depinde de cât de mare e lacul de la bază. Puțin mai la dreapta (4-5 m) se află vechea intrare din traseul Casa Zmeului, mutată între timp, la reamenajare, mult mai la dreapta (s-a făcut astfel loc și pentru un proiect de Via Ferrata). Primi pași sunt destul de surplombanți, apoi o fisură ne duce lângă o nișă, deasupra căreia trecem o față și apoi încă o surplombă, ca mai departe, să ne angajăm într-un diedru înclinat ușor spre stânga, ce ne scoate pe o brână mare, lângă un mic țanc, și unde regrupăm comod. Mult mai în dreapta, dar pe aceeași brână, se află vechea regrupare (dinaintea reamenajării) din traseul Casa Zmeului (azi, regruparea folosită, eeste și mai în dreapta, chiar pe creastă).

LC 2: Traversăm câțiva metri pe brână spre dreapta și ne angajăm pe un diedru arcuit ușor spre stânga, după care prindem un diedru clar, cu pasaje surplombate înșiruite, până sub un mic tavan, de lângă creastă, pe care îl depășim prin stânga lui. În continuare, dificultatea peretelui scade și ieșim pe un mic țanc de pe creastă, în dreapta căruia regrupăm pe o brână comodă. De aici, merge descendent spre dreapta traseul Zburătoru, iar drept în sus, lungimea scurtă de ieșire din Casa Zmeului. Spre stânga se poate ieși pe niște brâne expuse (și periculoase pe ploaie,) reprezentând ieșirea veche din Fragilor, de până la pitonarea traseului Casa Zmeului.

LC 3 (tiroliana): De sub brâna pe care am regrupat, se desprinde descendent, peste vâlcel (și peste Via Ferrata) cablul pe care montând o rolă de scripete (Atenție: nu folosiți improvizații!), putem “zbura” 30m, până la baza peretelui de vizavi, unde regrupăm pe un prag ce se întinde spre stânga.

Notă: de pe acest prag, spre stânga (deci înapoi) există o linie de pitoane (ușurică, cam pe prăgulețe), și pe care, cățărând, ne putem întoarce la punctul de lansare în tiroliană. Deci, dacă nu vrem să ieșim prin Calea Tibetană (cum se explică mai jos în L4, L5), putem (după ce ne-am întors la punctul de lansare), să ieșim drept în sus, în continuare pe creasta din Casa Zmeului (25m ușori). Am făcut astfel Casa Zmeului cu tiroliana inclusă, dar nu Zburătorul (ci o variantă cu mult mai ușoară).

Ultimile 2 lungimi (LC 4 și LC 5) merg pe traseul Calea Tibetană.

LC 4 (30 m, 6-): În continuare, dificultatea nu mai este la fel de mare; continuăm aproximativ pe creasta pintenului (1-2 m mai în stânga față de creasta matematică), trecem câteva mici fețe surplombate, dar cu prize bune, după care, peretele cade treptat și ajungem fără probleme pe un mic prag, unde regrupăm.

LC 5 (25 m, 5-): Continuăm relativ lejer pe creasta pintenului, mai mult pe stânga acesteia (observăm că, la 1-2 m în dreapta crestei matematice, apar pitoanele din traseul Drumu Incașilor, și care, regrupează comun cu noi, pe vârful pintenului). Fără să mai apară probleme deosebite, regrupăm pe pinten.