Traseul a fost realizat în anul 1997, de echipa Adrian Paută și Ștefan Szöllősi, ca o completare la traseele Anonimus și Cireșu Sălbatic, care nu prea se puteau face la liber, din cauza marilor surplombe incluse în trasee (iar scărițele au ajuns să fie privite ca fiind “desuete”). Și atunci, s-a încercat o linie de traseu care să evite iminența pasajelor artificiale, dar care, să parcurgă totuși Marele Perete de la Grota “Casa Zmeului” (și mai ales, fără să “deranjeze” alte trasee existente în zonă – cum s-a întamplat în alte cazuri). Un aspect cu care echipa premierei nu se mândrește, este acela că amenajarea s-a făcut gen traseu de escaladă; adică de sus în jos (și integral cu mașina de găurit). Totuși, s-a urmărit o linie cât mai naturală de traseu. Lungimile sunt întinse (LC 1 are aproape 60 m), din dorința de a fragmenta cât mai puțin plăcerea cățărării.

LC 1 (60 m, 8plus): Pornește din potecă, ascendent și puțin spre dreapta, pe o față cu iederă (cândva era ceva mai curată). Dintr-o nișă, urmează un tavan cu o prize cheie în buză (la mâna stângă), urmat de o succesiune de fețe cu prize căzute, după care, stânca devine mai frământată, iar după un mic țanc, traseul deviază puțin spre dreapta, pe mici praguri căzute (și uneori înierbate), până pe un prag comod (sub un diedru deschis), unde regruparea este comună cu traseul Diana (traseu care vine de jos, pe partea dreaptă, și pleacă, drept în sus din regrupare).

LC 2 (50 m, 8-): Noi nu mergem în sus, ci traversăm spre stânga 4-5 m, apoi tot spre stânga, dar progresiv ascendent, cam 15 m arcuit în sus (întâlnim o regrupare cu lanț dezafectată – folosită cândva pentru rapel), după care, tot spre stânga, dar accentuat ascendent (și pe prize fine) ne angajăm în plin perete, deasupra Grotei de la Casa Zmeului. Continuăm pe peretele expus și cu prize fine, ușor spre stânga, până ajungem sub un diedru, aflat în dreapta unei grote suspendate în plin perete (Cuibul de Lăstuni). Din jos, pe mâna stângă, vine o linie de pitoane (traseul El Capitan) care trece direct prin grota (cu lăstuni) și se “înțeapă” în traseul nostru. Noi rămânem în dreapta grotei, escaladăm diedrul ușor surplombat și cu prize fine (atenție să nu fie ud), și ieșim pe niște praguri etajate, pe care deviem câțiva metri spre stânga (traversăm pe deasupra grotei), putând urca pe un prag comod, sub un pinten, unde regrupăm.

LC 3 (40 m, 7plus): Continuăm numai ascendent (dar puțin pe dreapta), adică  la 1-2 m pe dreapta față de creasta matematică a pintenului, și unde, găsim suficiente prize. Spre stânga, dincolo de creastă (după alți  1-2 m), se află linia de pitoane din traseul Calea Tibetană, care iese tot pe pinten (în regruparea comună cu noi). Pe pragurile înierbate din amfiteatrul din dreapta pintenului (pe care urcăm) se pot vedea ieșirile din Diana, Grota Zânelor.