Un traseu (amenajare), realizat în anul 2002 de echipa formată din Adrian Paută și Vida Gyorgi, ca soluție la practic desființarea traseului Zburătorul (prin vandalizarea tirolianei fixe, ce reprezenta LC 3 în respectivul traseu). S-a păstrat astfel pintenul de sus din Zburătorul (realizat pe scheletul fostului traseu Vama Sării – de mult timp dezafectat); iar pintenul respectiv a fost astfel legat într-o linie mai firească cu baza peretelui. Amenajarea părții inferioare s-a făcut preponderent de sus în jos (deci nu foarte etic) și, s-au găsit ceva pitoane vechi, răzlețite, semn că au mai fost tentative pe portalul stâng al Grotei de la Casa Zmeului.

LC 1 (40 m, 8plus): Traseul pornește din același loc cu Casa Zmeului (în stânga Grotei imense), se urcă comun câțiva metri până pe un prag, de unde, Casa Zmeului traversează spre stânga, iar Calea Tibetană traversează spre dreapta. Urcăm deci oblic spre dreapta, într-o mică grotă (inclusă în marea-grotă), pe niște praguri căzute, apoi, traversăm spre dreapta și ieșim complet în surplombă, pe portalul stâng (de la grota cea mare). Deși surplomba este accentuată, prizele sunt bune, iar stânca este sănătoasă, oferind astfel soluții de escaladă. După aproximativ 15 m, găsim niste pitoane dublate (pentru o regrupare intermediară), dar capul de coardă merge mai departe (fără să regrupeze). Pentru a nu freca coarda, este neapărat necesar să se folosească bucle cât mai lungi (câteva, chiar de jumătate de metru sau mai mult). Continuăm deci pe muchia surplombei, pe prize bune (și cu soluții tehnice frumoase). Surplomba devine treptat mai puțin accentuată, dar, prizele devin tot mai mici, iar chiar în buză, acestea sunt pe alocuri friabile. Dacă mai adăugăm și faptul că coarda ”vine” destul de greu (plus oboseala acumulată nu prea ai loc de odihnă), toate acestea fac ca, după cei 40 m parcurși deja de cap, acesta să oprească la un piton de sub buză și să-și aducă secundul în punctul cu pitoanele dublate (regruparea intermediară aflata la 15 m de la bază). După ce secundul a regrupat (la pitoanele dublate – de unde se restabilește și contactul vizual), capul iese din surplombă, pe o față cu prize fine (puțin cam friabilă), și, după 4-5 m, deviază doar puțin spre stânga (dar nu intră în vâlcelul înierbat – Vâlcelul Junglei), pentru ca în final, să traverseze complet în stânga, pe o brână comodă, la baza pintenului. Din regrupare, vedem cum din stânga, vine traverseul pitonat (prin vâlcelul plin de vegetație), reprezentând LC 3 din Zburătorul (pitoanele respective, înlocuiesc tiroliana fixă de altă dată – furată între timp), și care LC 3 ajunge în același loc de regrupare.

LC 2 (30 m, 6-): În continuare, dificultatea nu mai este la fel de mare; continuăm aproximativ pe creasta pintenului (1-2 m mai în stânga față de creasta matematică), trecem câteva mici fețe surplombate, dar cu prize bune, după care, peretele cade treptat, și, ajungem fără probleme pe un mic prag, unde regrupăm.

LC 3 (25 m, 5-): Continuăm relativ lejer pe creasta pintenului, mai mult pe stânga acesteia (observăm că, la 1-2 m în dreapta crestei matematice, apar pitoanele din traseul Drumu Incașilor, și care regrupează comun cu noi, pe vârful pintenului). Fără să mai apară probleme deosebite, regrupăm pe pinten.