Prima LC. care urmează acest prag prezintă o serie de pasaje ușoare; în partea superioară, un horn îngust, având o înălțime de cca. 20 m, este escaladat prin ramonaj. La capătul acestuia, o primă platformă permite regruparea.

Reluând ascensiunea, depășim curând un pasaj mai puțin expus (a 2-a L.C.), iar după cca. 30 m întâlnim o grotă, sub care ne regrupăm.

A 3-a L.C., a cărei escaladă o efectuăm la coardă dublă, implică trecerea unei surplombe dificile, după care o grotă, permite o nouă regrupare.

De aici, printr-o traversare către dreapta (a 4-a L.C.), intrăm într-un horn pământos, iar după 15 m atingem o platformă largă, formată din câteva lespezi prăbușite din perete. Este locul de unde se deschide o panoramă covârșitoare asupra Văii Cerbului.

A 5-a L.C. urmează inițial un obstacol în diedru, ușor surplombant în partea superioară; după 10 m efectuăm o traversare spre stânga, la capătul căreia identificăm un horn.

A 6-a L.C., care nu depășește 15 m, ia sfârșit pe o platformă în al cărei perete întâlnim o grotă adâncă.

A 7-a L.C. necesită o escaladă foarte atentă.

A 8-a L.C. se caracterizează printr-un prag de piatră foarte înclinat. Acesta se pierde în partea superioară, îngustându-se într-atâta, încât nu permite decât o regrupare cu totul incomodă, pe o platformă ce nu depășește 50 cm lățime și de sub care peretele scapă vertical pe o adâncime de 200 m.

A 9-a L.C. trece peste un pasaj vertical, iar după depășirea unei porțiuni ușor surplombante traversează o serie de plăci, luând sfârșit după 30 m, la baza unui horn înclinat, a cărui escaladă este dificilă.

A 10-a L.C. trece prin două hornuri înguste și verticale, iar pe unele porțiuni surplombante, ce pot fi depășite prin escaladă liberă.

De aici, ultimele două L.C. care conduc la vârf prezintă dificultăți tehnice tot mai reduse.