Pe un parcurs care cu excepția unei mari discontinuități - din dreptul Văii Mălinului - se desfășoară continuu, Brâul Mare al Coștilei străbate de la un capăt la altul întregul abrupt al Coștilei - din Valea Albă în Valea Priponului - oferind, în cursul unui drum ce nu depășește 3-4 ore și care se menține în permanență la peste 2000 m altitudine (altitudinea maximă 2.421 m, deasupra Crestei „La Pietriș"), cea mai cuprinzătoare imagine de ansamblu a masivului.

Din Valea Albă, Brâul Mare al Coștilei, care este precedat la intrare de un prag stâncos, urcă spre N-NE, pe sub Peretele Brânei, al cărui zid se conturează tot mai puternic pe măsură ce ne apropiem de Creasta Văii Albe, traversează după un scurt interval albia pietroasă a Vâlcelului Brânei, iar după ce trece peste o muchie înierbată, se strecoară printr-un ocol larg, pe sub surplombele primei mari concavități, de pe desfășurarea acestui perete, denumită Blidul de sub Streașină.

În continuare, Brâul Coștilei trece foarte curând pe la baza Muchiei Blidului Uriașilor.

După un parcurs scurt brâul se îngustează vizibil, prezentând o ruptură pe o porțiune de 3-4 m, după care iese în amfiteatrul larg al Blidului Uriașilor, de unde începe să coboare ușor, iar cu puțin înainte de a traversa bolovănișul îngrămădit pe linia de scurgere a Vâlcelului Blidului lasă în stânga platforma de pătrundere pe traseul Fața Nord-Estică a Blidului Uriașilor.

De aici, atinge foarte curând talvegul vâlcelului, care se confundă cu însăși linia de escaladă a Hornului din Blidul Uriașilor, despicătură puternică, săpată în conglomerate și blocată de mari surplombe.

Din talvegul Blidului urcăm către dreapta, până când depășim punctul de pătrundere în Hornul din Blidul Uriașilor; după cca. 25 m în dreapta și paralel cu acest horn, se conturează Muchia Hornului din Blidul Uriașilor.

Trecând pe malul opus al Vâlcelului Blidului, hățașul urcă continuu, ajungând sub Fisura Sudică din Blidul Uriașilor.

La aproximativ 40 m în dreapta intrării pe traseul precedent, de-a lungul unei plăci verticale, complet spălată și de o culoare vânătă-cenușie, identificăm Traseul Tavanelor din Peretele Brinei.

La mică distanță de acest traseu, brâul iese într-o zonă în care peretele este mai adâncit și unde putem observa cu ușurință o fisură care-l spintecă vertical; aceasta prezintă în partea finală o surplombă de culoare ruginie, care punctează linia traseului Fisurii din Santinela Blidului.

După un parcurs scurt, hățașul se abate, printr-o schimbare bruscă de direcție, către stânga, trece pe la baza Muchiei din Santinela Blidului și pătrunde în deschiderea largă, semicirculară, a Găvanului Mare. Înaintând în incinta acestuia cca. 25 m, observăm pe stânga o fisură foarte deschisă, care constituie linia traseului Muchiei din Găvanul Mare.

La cca. 25 m în dreapta traseului de mai sus (cum privim spre perete) se situează intrarea pe Fisura din Peretele Găvanului Mare (Traseul Central).

După ce părăsim Găvanul Mare, a patra concavitate adâncă pe care o întâlnim, începând din Valea Albă, hățașul traversează coama ce desparte Găvanul Mare de intrândul următor, denumit Găvanul Mic sau Găvanul de Sus. Partea superioară a acestuia formează un perete foarte accidentat și cu roca friabilă, pe fața căruia urcă Traseul Viespilor din Găvanul Mic.

În zona Găvanului Mic ia sfârșit escalada traseelor Fisura Verde, Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru. După Găvanul Mic, brâul se lărgește mult, ajunge curând pe linia de cumpănă a Crestei Văii Albe (unde ia sfârșit traseul Fisurii Roșii).

În acest punct Peretele Brânei culminează cu turnul înalt, de conglomerate, denumit Stânca lui Gelepeanu. Pe fața sudică a acestui turn se desfășoară Traseul Moș Gelepeanu.

Din dreptul Stâncii lui Gelepeanu, brâul se abate către N-NV și traversează în lung amfiteatrul de obârșie al Văii Coștila, lăsând în stânga un al doilea horn ce face legătura cu platoul, și anume Hornul Mare, pe sub care trece după ce intersectează două mici vâlcele, iar după un parcurs aproape orizontal ajunge în dreptul crestei „La Pietriș", de sub care se desprinde spre est Creasta Coștila-Gălbinele.

Imediat după Creasta „La Pietriș", apare în dreapta obârșia Hornului Coamei, dincolo de care se desprinde, către NE, Coama Umărului Gălbinelelor.

Din acest punct brâul începe să coboare, traversează curând firele Văii Scorușilor și pătrunde în vasta deschidere a Văii Mălinului, în dreptul căreia formează prima și singura mare discontinuitate de pe parcurs.

Pentru a reintra pe traseu coborâm spre dreapta, cca. 70-80 m, un povârniș înierbat, până în firul Văii Mălinului. Pe malul opus (stânga văii), deasupra unei mari rupturi de pantă cu roca de o nuanță ruginie, brâul reapare urcând în diagonală spre dreapta. Este montat de asemenea și un cablu metalic pentru a facilita trecerea.

De îndată ce parăsește fața Văii Mălinului, brâul își schimbă brusc direcția, îndreptându-se către V-NV, lasă în stânga hornul firului principal al Văii Țapului și se strecoară pe sub coama cuprinsă între Valea Țapului și firele superioare ale Văii Urzicii, denumită Colțul Brânei. De aici trece în coborâș continuu și ușor pe sub Vâlcelul Lespezilor Urzicii - în dreptul căruia micile șuvoaie ce curg printre stânci formează la baza peretelui câteva găvane cu apă aproape permanentă și intersectează curând firul principal al Văii Urzicii. Trecând pe malul opus, brâul se transformă pe o porțiune de cca. 12 m într-o platformă stâncoasă și îngustă (Puntea Urzicii), ce se strecoară pe sub o boltă surplombantă și pe deasupra adâncului canion al văii, iar după ce traversează doi mici afluenți ai Văii Urzicii, urcă ușor în portița care marchează linia de cumpănă dintre această vale și Valea Caprelor, la baza traseului Colțului Crăpat.

Din acest punct străbate, în continuare, o zonă tot mai puțin sălbatică, intersectează Valea Caprelor și ia sfârșit în Valea Priponului, pe coastele căreia se despletește în mici ramuri. Pe malul opus distingem spintecătura adâncă a fisurii din Peretele Priponului.

Trasee de legătură

1.      Urcând firul Văii Priponului, ajungem după cca. 1 oră pe platou, de unde, ocolind pe deasupra firele de obârșie și orientându-ne spre est, întâlnim după cca. 20 min drumul Babele-Omul.

2.     Poteca Văii Priponului, urmată în jos, ajunge în cca. 45 min în Valea Cerbului, de unde putem să urcăm la cabana Omul sau să coborâm prin Poiana Coștilei la Bușteni.

Bucegi Turism Alpinism, Ed a 2-a, rev. și adăugită - Emilian Cristea, Nicolae Dimitriu, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1964 
Munții Bucegi Drumeție Alpinism Schi - Walter Kargel, Bel Alpin, București, 2000
Radu Titeica, Niculae Baticu - Pe crestele Carpaților, Editura Sport Turism, 1984
- Postare FB Romanian Mountain Sense despre degradarea recentă a unei porțiuni din traseu