Fisura Artei

LC 1 (55m): Urcăm spre hornul evident, inițial fără asigurări. După ce asigurăm un spit, ținem linia pitoanelor până la un bloc proeminent pe care îl ocolim pe partea dreaptă, pe prize bune, dar ușor expus. Deasupra blocului putem regrupa sau alege să continuăm pe fisura-diedru (cățărare susținută) după care ținem linia pitoanelor, ușor dreapta, în cățărare facilă, dar pe stâncă de calitate îndoielnică. Regrupăm comod la două spituri.

LC 2 (35m): Lungime susținută, cu multe asigurări. Urcăm în sus 15m pe diedrul ușor surplombat, pentru ca apoi diedrul să se transforme, în partea superioară, în horn. Regrupăm într-o nișă pământoasă la două spituri.


LC 4 (~55m): Urcăm spre stânga și intrăm în horn. Continuăm în sus 9m pe diaclază, pe semiîntuneric, strecurându-ne prin spațiile înguste. Se iese din diaclază, se pot asigura două pitoane pe o față căzută și după câțiva metri de cățărare în opoziție, pe exterior, revenim în interiorul diaclazei. După aproximativ 9m urmează un pasaj foarte îngust (~8m) la finalul căruia putem asigura un bolovan încastrat. Urmează să ieşim pe un prag orizontal, unde traversăm ascendent dreapta spre regurparea marcată cu două spituri. Lungimea are puține asigurări, dar aflați în diaclază este aproape imposibil de căzut.

LC 5 (~27m): Urmărim linia spiturilor pe față, apoi în diedru. Cățărare interesantă și foarte bine asigurată.

LC 6 (~ 30m): După o porțiune scurtă de stâncă, continuăm pe brânițe până ieşim în pădure.