Muchia Sudică din Peretelui Clăii Mari este situată între Muchia Strungii (V) și Hornul Clăii Mari (E). Traseul prezintă pasaje expuse, foarte dificile, eșalonate de-a lungul unei creste de o înclinație pronunțată și se escaladează la coardă dublă.

Punctul de intrare pe traseu este situat la cca. 5 m în stinga Hornului Mare al Clăii (cum privim spre horn).

În prima L.C. urcăm de pe Brâul de Sus în diagonală către stânga, peste o față cu obstacole dispuse în trepte, ce sfârșesc la înălțimea unei platforme. Din apropierea acesteia distingem cu ușurință linia puternic înclinată a muchiei, pe care se desfășoară traseul nostru.

Călăuziți de o fisură subțire (a 2-a L.C.) ajungem în dreptul unui mic obstacol ce surplombează chiar pe linia muchiei, de unde continuăm escalada peste o placă cu prize foarte fine ; aceasta ia sfârșit într-un punct, din care nu se mai poate înainta direct. Printr-o trecere de cca. 8 m spre dreapta ajungem pe o mică platformă, unde ne regrupăm.

În cursul celei de a 3-a L.C. escaladăm, asigurați în pitoane, un pasaj surplombant, până în punctul unde acesta atinge maximum de înclinație, spre exterior. Din acest loc, printr-o pendulare către dreapta, ajungem într-un horn îngust, a cărui escaladare o efectuăm prin ramonaj. In continuare părăsim hornul și înaintăm de-a lungul unui obstacol friabil, iar, în partea finală, surplombant. Regruparea urmează la baza unui diedru.

Reluând escalada (a 4-a L.C.), trecem peste o placă puternic înclinată ; în partea ei superioară întâlnim o surplombă ; traversăm către stânga, evitând obstacolul și prindem curând o fisură ce ne conduce pe creastă, într-o zonă cu roca friabilă, care se prelungește cu un prag înierbat. Pentru a evita un mare bloc aflat pe linia de creastă, îl ocolim prin stânga, după care revenim, continuând escalada până în punctul de regrupare, situat în stânga, la baza unei fisuri de o deschidere mare.

Urmind linia fisurii sub care ne-am regrupat (a 5-a L.C.), înaintăm, cățărându-ne prin „opoziție bavareză" de-a lungul acestui obstacol epuizant. Spre sfârșit, fisura surplombează, se închide și dispare apoi pe fața peretelui. Pe această ultimă porțiune, pitoanele sunt foarte slabe, ele fiind fixate de-a lungul unei fisuri friabile. Pentru a ieși din acest impas înaintăm în diagonală către dreapta, pină întâlnim o nouă fisură cu rocă solidă, însă partea finală devine friabilă. Regruparea se efectuează pe o placă de gresie, situată mai sus de limita celor 40 m de coardă.

Un bloc, având o formă aproape rotundă, este trecut direct, chiar de la plecare, în cea de a 6-a L.C.; printr-o traversare scurtă către dreapta evităm obstacolul unui alt bloc, dincolo de care ajungem pe Muchia Clăii Mari. Aceasta, urmată la stânga, spre vest, ne conduce în șaua Clăii Mari.