Pornind de la Cabana Plaiul Foii pe marcajul turistic triunghi roșu spre refugiul Speranțelor, coborâm Scara de Fier și hornul din continuarea ei până în firul văii Padina lui Călineț. Baza de jos a hornului (1642 m alt.) a fost aleasă de înaintași ca reper pentru identificarea punctelor de intrare pe traseele alpine din Călineț.

Începem urcarea pe Padina lui Călineț și după 20 m ajungem la confluența cu Hornul Adânc (afluent pe dreapta), de aici continuăm pe padina cu trecerea a 4 săritori, din care ultima mai dificilă (se poate ocoli), iar la 140 m distanță ajungem într-o zonă cu mult grohotiș (1720 m alt.). În stânga și mai sus (pe dreapta văii) se conturează un vâlcel larg, precedat de o săritoare înierbată, dispusă în trepte. Muchia cea mai din dreapta, ce coboara până aproape de firul Călinețului, se numește Creasta Coarnele Caprei. Dincolo de ramificația amintită, padina se îngustează din nou, formând un culoar plin cu grohotiș, întrerupt din loc în loc de mici praguri. La circa 30 m de ultima ramificație (170 m de la hornul de sub Scara de Fier) ajungem în dreptul unui scoc pietros, adâncit în coasta muntelui, pe malul drept al Călinețului, denumit Vâlcelul Piticului (1750 m alt.).

Creasta din dreapta se termină cu un vârf alungit, care lasă impresia unei mogâldețe împietrite, de unde și numele traseului. Accesul la Creasta Piticului se face în lungul acestui vâlcel până aproape de punctul în care acesta își shimbă înclinația spre verticală și se transformă într-un horn (Hornul Piticului). Din acel punct vom continua spre dreapta și apoi în sus pentru a ieși deasupra unor săritori, pe o brână laterală crestei, situată în prima jumătate a acesteia. Ajunși pe brâna expusă, mai jos de niște jnepeni și o mica grotă, vom identifica pitonul de asigurare a echipei pentru prima lungime.